15 definiții pentru postament
din care- explicative (11)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POSTAMÉNT, postamente, s. n. Placă sau suport așezat pe sol sau pe o fundație de beton, folosită ca bază de susținere sau de fixare; soclu, piedestal. – Din germ. Postament.
postament sn [At: GOLESCU, Î. 50 / V: (înv) ~mânt[1] / Pl: ~e, (îrg) ~uri / E: ger Postament] 1 Placă sau suport de piatră, de metal, de lemn etc. așezate pe sol pe o fundație specială, care servesc ca bază de susținere și de fixare a unei mașini, a unui agregat, a unei statui etc. Si: piedestal, soclu. 2 Estradă de catedră. 3 (Rar) Platformă de lemn înălțată deasupra pardoselii unei încăperi. 4 (Mol) Strat de lemne pe care se pune o căpiță de fân ca să nu putrezească.
- Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: postământ — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSTAMÉNT, postamente, s. n. Placă de piatră, de metal sau de lemn care servește ca bază de susținere sau de fixare a unei mașini, a unui aparat, a unei statui, a unei coloane etc.; soclu, piedestal. – Din germ. Postament.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POSTAMÉNT, postamente, s. n. Placă de piatră, de metal sau de lemn așezată pe sol sau pe o fundație specială și servind ca bază de susținere și de fixare a unei mașini, a unei statui etc.; soclu, piedestal. Un Monument simplu și măreț; alcătuit din două tancuri suite pe postamente late de piatră. STANCU, U.R.S.S. 193. ♦ Platformă de lemn înălțată deasupra pardoselii, pe care se așază o catedră sau alte mobile; estradă. – Pl. și: (învechit) postamenturi (GOLESCU, Î. 50).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POSTAMÉNT s.n. Temelie, bază de susținere (din piatră, din metal etc.) a unei statui, a unei mașini etc.; soclu, piedestal. ♦ Estradă (de catedră). [Pl. -te, -turi. / < germ. Postament].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSTAMÉNT s. n. temelie, bază de susținere a unei statui, mașini etc.; soclu, piedestal. (< germ. Postament)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
POSTAMÉNT ~e n. Suport (de piatră, de metal sau de lemn) care servește ca bază de susținere sau de fixare pentru un monument, o mașină sau un aparat. /<germ. Postament
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
postament n. piedestal.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*postamént n., pl. e (germ. postament, cuv. de orig. it., dar care nu există în dicționarele italiene, ci numaĭ verbu postare, a posta, și spostamento, deplasare). Pĭedestal, suport de coloană orĭ de statuă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
postamânt sn vz postament
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
postământ[1] sn vz postament
- În definiția principală, această variantă este tipărită în forma: postamânt — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
postamént s. n., pl. postaménte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
postamént s. n., pl. postaménte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POSTAMÉNT s. 1. v. piedestal. 2. bază, soclu, suport. (Un laminor fixat pe un ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POSTAMENT s. 1. piedestal, soclu. (~ al unui bust.) 2. bază, soclu, suport. (Un laminor fixat pe un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N10) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
postament, postamentesubstantiv neutru
- 1. Placă sau suport așezat pe sol sau pe o fundație de beton, folosită ca bază de susținere sau de fixare. DEX '09 DLRLC DN
- Un Monument simplu și măreț; alcătuit din două tancuri suite pe postamente late de piatră. STANCU, U.R.S.S. 193. DLRLC
- 1.1. Platformă de lemn înălțată deasupra pardoselii, pe care se așază o catedră sau alte mobile. DLRLC DNsinonime: estradă
-
etimologie:
- Postament DEX '09 DEX '98 DN