POSÁDA posade s. f. 1. (Pop.) Curatura (in padure). ♦ Loc neted pe un deal sau pe un munte unde a existat o ashezare omeneasca. ♦ Loc de odihna pentru calatori. 2. (Pop.) Trecatoare (ingusta) in muntzi. ♦ (In Evul Mediu) Obligatzie a tzaranilor dependentzi de a face de straja in preajma trecatorilor din muntzi. 3. (Inv.) Loc intarit in mod natural (care servea k punct de vama). 4. Parghie cu ajutorul careia se regleaza pozitzia pietrelor morii in timpul macinatului pentru a se obtzine dupa voie o faina mai mare sau mai fina. ♦ P. gener. (Reg.) Moara. Din sb. posada ucr. posad.

posada¹ sf [At: (a. 1674) IORGA B. R. 153 / Pl: ~de / E: srb posada] 1 (Inv) Pichet¹. 2 (Inv) Punct de vama. 3 (Inv; prc) Vama. 4 (Inv) Casa de paza la marginea campului. 5 (Ivr) Casa din mahala. 6 (Inv) Trecatoare ingusta in muntzi. 7 (Inv) Vama platita la posada¹ (6). 8 (Inv) Loc intarit in mod natural care servea k punct de vama. 9 (Inv) Obligatzie a tzaranilor dependentzi de a face de straja in preajma trecatorilor din muntzi (5). 10 (Reg) Curatura in padure. 11 (Reg) Loc neted pe un deal sau munte mic unde a fost o ashezare omeneasca. 12 (Reg) Loc de odihna pentru calatori.

posada² sf [At: DAMÉ T. 151 / GD: (rar) ~sadei ~sezii / Pl: ~de / E: ucr посад] 1 (Pop) Parghie cu care se regleaza inaltzimea pietrelor la moara de apa sau de vant pentru a se obtzine o faina mai mare sau mai fina. 2 (Pop) Barna de sprijin care sta capul de jos al fusului care invarteshte piatra alergatoare a morii de apa Si: (reg) grinda podoima¹ (1) punte. 3 (Ban) Prajina. 4 (Reg) Moara.

posada³ sf [At: DN³ / Pl: ~de / E: sp posada] (Spm) Han.

POSÁDA posade s. f. 1. (Pop.) Curatura (in padure). ♦ Loc neted pe un deal sau pe un munte unde a existat o ashezare omeneasca. ♦ Loc de odihna pentru calatori. 2. (Pop.) Trecatoare (ingusta) in muntzi. ♦ Obligatzie a tzaranilor dependentzi de a face de straja in preajma trecatorilor din muntzi. 3. (Inv.) Loc intarit in mod natural (care servea k punct de vama). ♦ Denumire generala a unor dari de vama. 4. Parghie cu ajutorul careia se regleaza pozitzia pietrelor morii in timpul macinatului pentru a se obtzine dupa voie o faina mai mare sau mai fina. ♦ P. gener. (Reg.) Moara. Din scr. posada.

POSÁDA posade s. f. (Invechit shi popular) 1. Curatura in padure. ♦ Trecatoare ingusta in muntzi. Trasurile incarcate strabateau posadele. CAMIL PETRESCU O. II 699. 2. Moara. Pe cale ne apuca o ploaie cu vijelie shi furam silitzi a ne adaposti intro posada. BOLINTINEANU O. 362. 3. Pirghie cu ajutorul careia se regleaza inaltzimea pietrelor morii care ridicinduse sau coborinduse macina boabele mai mare sau mai marunt. 4. Loc shes pe un deal sau pe un munte mic unde a fost o ashezare omeneasca. ♦ Loc de odihna pentru calatori.

POSÁDA s.f. (In tzarile de limba spaniola) Han. [< sp. posada].

POSÁDA ~e f. 1) (in evul mediu) Impozit vamal. 2) Trecatoare ingusta in muntzi. /cf. sb. posada

posada f. cumpana sau vartejul cu care se ridica sau se lasa pietrele morii spre a face faina mai aspra sau mai moale. [Cf. slav. POSADITI a asheza].

posáda f. pl. e shi azĭ (sirb. posada „garnizoana” rut. „ashezare” d. vsl. sirb. rut. posaditi a asheza). Vechĭ. Post orĭ fort la frontiera. Azĭ. La moara un fel de zavor care face k faina sa ĭasa maĭ groasa orĭ maĭ marunta. V. hadarag.

posáda (pop.) s. f. g.d. art. posádei; pl. posáde

posáda s. f. g.d. art. posádei; pl. posáde

POSÁDA s. (TEHN.) schimbatoare (reg.) cumpana punte scaun vartej. (~ la pietrele morii.)

POSÁDA s. v. curatura pichet vama.

POSADA s. (TEHN.) schimbatoare (reg.) cumpana punte scaun virtej. (~ la pietrele morii.)

posada s. v. CURATURA. PICHET. VAMA.

posáda (posắzi) s. f. 1. Cartier periferie suburbie. 2. Post de granitza. 3. Contributzie speciala pentru mentzinerea unei fortaretze. 4. Dispozitiv care regleaza grosimea macinishului. Var. posad. Sl. posadŭ „cartier” posada „ashezare” de la posaditi „a asheza” (Miklosich Slaw. Elem. 38; Cihac II 323) cf. sad rasad. Pentru contributzie cf. Pintea Cercetari istorice XIII 145. Der. posadi vb. (Banat a asheza) din sl. sb. posaditi; posadnica s. f. (amanta) din sl. posadĭnica.

POSADA 1. Loc neidentificat probabil in TZara Lovishtei pe Valea Oltului unde intre 9 shi 12 nov. 1330 oastea TZarii Romaneshti comandata de Basarab I a infrant pe cea a regelui ungur Carol I Robert de Anjou consolidand independentza TZarii Romaneshti. 2. Localitate in jud. Prahova subordonata adtiv orashului Comarnic situata pe raul Prahova la ieshirea din munte (la capatul sectorului de vale ingusta SinaiaP.). Muzeu cinegetic (infiintzat in 1996) cu valoroase trofee de vanatoare.