PORCUȘÓR, porcușori, s. m. 1. Diminutiv al lui porc; porculeț. 2. Specie de pește mărunt cu corpul în formă de fus, de culoare deschisă, cu un șir de pete întunecate pe laturi și cu două mustăți în colțul gurii, care trăiește în apele de deal sau de șes (Gobio gobio). – Porc + suf. -ușor.

porcușor [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~rș~, (reg) ~cș~, ~cșor^[1], poș~, procș~ / Pl: (1-6) ~i, (7-8) ~oare / E: porc + -ușor] 1-2 sm (Șhp) Porc (1) mic Si: (rar) porculean (1-2), porculeț (1-2), porcuț (4-5) (reg) poșorel (1-2). 3 sm (Șîs ~de vad, ~ de piatră) Pește mărunt din familia crapului, de culoare deschisă, cu pete negre de-a curmezișul spatelui, care trăiesc în apele dulci din regiunea de șes Si: (pop) porcoi (3), (reg) mreană porcească, morun², murgoi, pește-moțănesc, pește-pestriț, pește-porcesc, pietrar, pietros, pitroc¹, porcan (3), porcaș, porcănel, porcoiaș (4), porculean (3), porculete (2), porculeț (3), porcuț (1), rancă¹ (Gobio gobio) 4 sm (Rar) Peștele Gobio uranoscopus. 5 sm (Rar) Peștele Gobio kessleri. 6 sm (Orn; reg) Ploier (6) ~-de-munte (Charadrius morinellus). 7 sn (Pop; reg; îf porșor) Porcoi (4). 8 sn (Reg; pgn; îaf) Porcoi (8). 9 av (Reg; îf poșor) Grămadă.

PORCUȘÓR, porcușori, s. m. 1. Diminutiv al lui porc; porculeț. 2. Specie de pește mărunt cu corpul în formă de fus, de culoare deschisă, cu un șir de pete negricioase pe laturi și cu două mustăți în colțul gurii, care trăiește în apele din regiunile de dealuri sau de șes (Gobio gobio). – Porc + suf. -ușor.

PORCUȘÓR, porcușori, s. m. Pește mărunt, din familia crapilor, cu corpul în formă de fus, de culoare deschisă, cu pete negre neregulate de-a curmezișul spatelui, cu două fire de mustăți în colțul gurii; trăiește în ape curgătoare sau bălți (Gobio gobis); pietroșel (2). Își aducea aminte de rătăcirile prin apă, de iezăturile de brazde, de goana după zvîrlugi și porcușori prin albia secată. SADOVEANU, O. IV 9. Acești pești mici... între care trebuie să cităm pre cei mai de frunte, porcușorii sînt destinați a împopora pîraiele cele cu apele mici. I. IONESCU, M. 94.

PORCUȘÓR ~i m. (diminutiv de la porc) Pește dulcicol de talie mică, fusiform, cu mustăți, pătat pe laturi; pește porcesc. /porc + suf. ~ușor

porcușor m. peștișor vânăt cu gura cam lătăreață, petrece în apele nămoloase (Cyprinus alburnus).

porcușór m. Porc mic (dar nu purcel). Un mic pește de rîŭ numit și petroșel (cyprinus albúrnus). Porcăraș.

porcșor smn vz porcușor

porșar^[1] sm, sn vz porcușor

porșor sm, sn vz porcușor

poșor smn vz porcușor

procșor sm, sn vz porcușor

porcușór s. m., pl. porcușóri

porcușór s. m., pl. porcușóri

+porcușor-de-Guineea (animal de companie) s. m., pl. porcușori-de-Guineea

PORCUȘÓR s. 1. (ZOOL.) porculeț, (rar) porculean. 2. (IHT.; Gobio gobio) pietroșel, (reg.) pietrar, porcan, porcaș, porcănel, porcoi, porcoiaș, porculean, porculete, porcuș, porcuț, rancă, râbiță. 3. (IHT.; Gobio uranoscopus) (reg.) morcoci.

PORCUȘÓR s. v. ploier de munte.

PORCUȘOR s. 1. (ZOOL.) porculeț, (rar) porculean. 2. (IHT.; Gobio gobio) pietroșel, (reg.) pietrar, porcan, porcaș, porcănel, porcoi, porcoiaș, porculean, porculete, porcuș, porcuț, rancă, rîbiță. 3. (IHT.; Gobio uranoscopus) (reg.) morcoci.

porcușor s. v. PLOIER DE MUNTE.