PÓMINA s. f. (Rar) Veste faima. ◊ Loc. adj. De pomina = a) vestit renumit neuitat; b) strashnic grozav extraordinar. ◊ Expr. A (i) se duce (sau a(i) merge) pomina = a se raspandi vestea in lume a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva k despre ceva extraordinar. A se face (sau a ajunge) de pomina = a se face de ras a se compromite. Din pomeni (derivat regresiv).

pomina sf [At: DOSOFTEI V. S. septembrie 1^v/8 / V: (inv) ~ila / E: pvb pomeni] 1 (Inv) Amintire. 2 (Ila) De ~ Care se pastreza multa vreme in amintire. 3 (Pex; ial) Care nu se poate uita. 4 (Ial) Renumit. 5 (Ial) Extraordinar. 6 (Asr) Faima care se raspandeshte mult shi pana departe despre un lucru sau despre o actziune remarcabila. 7 (Rar; ilav) Nici ~ Deloc. 8 (Ie) A (i) se duce sau a(i) merge (cuiva) ~na A se raspandi pretutindeni faima despre cineva sau ceva. 9 (Iae) A (i) se duce vestea k de ceva neobishnuit sau extraordinar. 10 (Fam; ie) A ajunge (sau a se face) de ~ (sau ~na lumii) A se compromite in fatza tuturor. 11 (Fam; iae) A se face de ras. 12 (Fam; iae) A intra in gura lumii. 13 (Reg) A fi de ~ A fi surprinzator uimitor. 14 (Reg) Pozna.

PÓMINA s. f. Veste faima. ◊ Loc. adj. De pomina = a) vestit renumit neuitat; b) strashnic grozav extraordinar. ◊ Expr. A (i) se duce (sau a(i) merge) pomina = a se raspandi vestea in lume a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva k despre ceva extraordinar. A se face (sau a ajunge) de pomina = a se face de ras a se compromite. Din pomeni (derivat regresiv).

PÓMINA s. f. Amintire pastrata in conshtiintza oamenilor despre lucruri deosebite remarcabile; p. ext. veste faima care se raspindeshte despre asemenea lucruri. Era foarte iubitor de aur imparatul acela shi sempinzise pominan lume despre grozava lui zgircenie. VLAHUTZA A. 214. Zi sa treaca plugul peal meu copil din fasha K satzi ramiien lume pomina ucigasha. ALECSANDRI O. 261. ◊ Loc. adj. (Adesea in constructzie cu verbele «a ramine» «a fi») De pomina = neuitat (mai ales prin manifestari negative); vestit renumit; p. ext. strashnic grozav. A venit septembrie cel de pomina 1939 cind satele sau umplut de ordine [de mobilizare]. CAMILAR N. I 22. Dupa ce golira o sticla se trintira in cele doua paturi shi adormira un somn de pomina. STANOIU C. I. 92. Ash face ceva sa ramina de pomina. CARAGIALE O. III 65. ◊ Expr. A(i) se duce (sau ai merge) cuiva pomina = a se raspindi vestea in lume despre cineva sau ceva care atrage atentzia care este neobishnuit extraordinar nemaivazut. Chema lautarii i invatza cintecele lui i punea sa i le cinte cind avea chef shii indemna sa le cinte shi altora k sa i se duca pomina. STANCU D. 38. Nadajduiesc sa ne revedem... sai tragem un chef... sai mearga pomina. CARAGIALE O. VII 98. Acasa co aducea SHi cu ea se cununa De se ducea pomina. TEODORESCU P. P. 70. A se face (sau a ajunge) de pomina = a se face de ris a se compromite. Vretzi sa ajungem de pomina in lume? VORNIC P. 217.

PÓMINA f. Aducereaminte de ceva sau de cineva (ieshit din comun). Zi de ~. ◊ De ~ care nu se va uita datorita semnificatziei sale deosebite; vestit. A ramane (sau a se face) de ~ a se pastra mult timp in memoria oamenilor (datorita caracterului deosebit al celor intamplate). A ajunge de ~ ashi face reputatzie proasta. /v. a pomeni

pòmina f. amintire veste: o manastire de care sa se duca pomina ISP. [Slav. POMĬNI]; ║ adv. nevoie mare: era urit pomina! POP.

pómina f. pl. inuzitat ĭ (bg. pómĭen amintire pomana). Munt. Fam. Amintire neuĭtata pomenire deasa (numaĭ in locutziunĭ): acea betzie a ramas de pomina a mers pomina despre betzia ceĭa aceleĭ betziĭ ĭa mers pomina. Cov. (pop. póñina). Femeĭe foarte frumoasa: se tot uĭta’n oglinda pár’c’ar fi cine shtie ce pomina! In Ml. pómila veste aflata de totzĭ.

pomila sf vz pomina

!pómina (de ~) loc. adj.

pómina s. f.

PÓMINA s. v. amintire faima pomenire renume veste.

pomina s. v. AMINTIRE. FAIMA. POMENIRE. RENUME. VESTE.

a se face de pomina / de rahat / de ras expr. (vulg.) a se compromite.