opțiuni
  • info

10 definiții pentru polobocel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLOBOCÉL, polobocele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui poloboc (1); butoiaș. [Var.: bolobocél s. n.] – Poloboc + suf. -el.

POLOBOCÉL, polobocele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui poloboc (1); butoiaș. [Var.: bolobocél s. n.] – Poloboc + suf. -el.

polobocel sn [At: EMINESCU, N. 141 / V: bo~ / Pl: ~e / E: poloboc + -el] (Pop) Butoiaș.

POLOBOCÉL, polobocele, s. n. Diminutiv al lui poloboc; butoiaș. Poate să rostogolească spre sat un polobocel. GALAN, Z. R. 252. Tatăl, stăpînul casei, șede la o parte pe un polobocel așezat cu fundul în sus. EMINESCU, N. 141. Variantă: bolobocél s. n.

polobocél n., pl. e. Est. Poloboc mic. V. fedeleș.

BOLOBOCÉL s. n. v. polobocel.

BOLOBOCÉL s. n. v. polobocel.

BOLOBOCÉL, s. n. v. polobocel.

BOLOBOCÉL, s. n. v. polobocel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

polobocél (pop.) s. n., pl. polobocéle

polobocél s. n., pl. polobocéle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POLOBOCÉL s. v. butoiaș.

polobocel s. v. BUTOIAȘ.

Intrare: polobocel
polobocel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polobocel
  • polobocelul
  • polobocelu‑
plural
  • polobocele
  • polobocelele
genitiv-dativ singular
  • polobocel
  • polobocelului
plural
  • polobocele
  • polobocelelor
vocativ singular —
plural —
bolobocel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bolobocel
  • bolobocelul
  • bolobocelu‑
plural
  • bolobocele
  • bolobocelele
genitiv-dativ singular
  • bolobocel
  • bolobocelului
plural
  • bolobocele
  • bolobocelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

polobocel, polobocelesubstantiv neutru

  • 1. popular Diminutiv al lui poloboc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: butoiaș
    • format_quote Poate să rostogolească spre sat un polobocel. GALAN, Z. R. 252. DLRLC
    • format_quote Tatăl, stăpînul casei, șede la o parte pe un polobocel așezat cu fundul în sus. EMINESCU, N. 141. DLRLC
etimologie:
  • Poloboc + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.