opțiuni
  • info

13 definiții pentru policioară

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLICIOÁRĂ, policioare, s. f. 1. Diminutiv al lui poliță1. 2. (Reg.) Partea de jos a jugului, pe care se sprijină gâtul boilor. – Poliță1 + suf. -ioară.

POLICIOÁRĂ, policioare, s. f. 1. Diminutiv al lui poliță1. 2. (Reg.) Partea de jos a jugului, pe care se sprijină gâtul boilor. – Poliță1 + suf. -ioară.

policioară sf [At: LB / V: (reg) pel~, polec~, ~or sn / Pl: ~re / E: poliță1 + -ioară] 1-4 (Pop; șhp) Poliță1 (1-2) (mică) Si: (pop) policuță (1-4). 5 (Reg) Firidă la sobă. 6 (Reg) Pervaz. 7 (Reg) Parte de jos a jugului, pe care se sprijină gâtul boilor. 8 (Reg) Parte a osiei care trece pe sub car sau căruță Si: (reg) opeal, perinoc (1), scaun. 9 (Reg) Pârleaz. 10 (Reg) Fiecare dintre scândurile care unesc transversal extremitățile războiului de țesut Si: (reg) arțar. 11 (Reg; îf polecioară) Colibă mică.

POLICIOÁRĂ, policioare, s. f. 1. Diminutiv al lui poliță1. Pe-a icoanei policioară busuioc și mint-uscată. EMINESCU, O. I 84. Punctul roș al unei candele care ardea pe o policioară. id. N. 57. Păsărică pestricioară, La popa pe policioară (Cartea). PĂSCULESCU, L. P. 76. 2. Partea de jos a jugului. Policioara... este scîndura de jos a jugului. PAMFILE, I. C. 138.

policioară f. 1. poliță mică; 2. partea de jos a jugului.

policĭóară f., pl. e (oa dift.). Poliță mică (scîndură). Lopățică, podhorniță.

pelicioară sf vz policioară

polecioară sf vz policioară

policior sn vz policioară

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

policioáră s. f., g.-d. art. policioárei; pl. policioáre

policioáră s. f., g.-d. art. policioárei; pl. policioáre

policioară, -re.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POLICIOÁRĂ s. 1. (reg.) policuță. (~ pentru cărți.) 2. (TEHN.) poliță, (reg.) preghiță, primblă, salbă, (Bucov. și Maram.) podhorniță. (~ jugului.)

POLICIOARĂ s. 1. (reg.) policuță. (~ pentru cărți.) 2. (TEHN.) poliță, (reg.) preghiță, primblă, salbă, (Bucov. și Maram.) podhorniță. (~ jugului.)

Intrare: policioară
policioară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • policioară
  • policioara
plural
  • policioare
  • policioarele
genitiv-dativ singular
  • policioare
  • policioarei
plural
  • policioare
  • policioarelor
vocativ singular —
plural —
pelicioară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
polecioară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
policior
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

policioară, policioaresubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui poliță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe-a icoanei policioară busuioc și mint-uscată. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
    • format_quote Punctul roș al unei candele care ardea pe o policioară. EMINESCU, N. 57. DLRLC
    • format_quote Păsărică pestricioară, La popa pe policioară (Cartea). PĂSCULESCU, L. P. 76. DLRLC
  • 2. regional Partea de jos a jugului, pe care se sprijină gâtul boilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Policioara... este scîndura de jos a jugului. PAMFILE, I. C. 138. DLRLC
etimologie:
  • Poliță + sufix -ioară. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.