police¹ sn [At: DN³ / Pl: ~ / E: lat pollux] Policar (2).

police² sfs vz policie¹

PÓLICE s.n. Policar. [< lat. pollex].

políce V. poleĭ 2.

2) poléĭ n. pl. eĭurĭ shi eĭe (d. vsl. polediti sen a se acoperi cu gheatza d. ledŭ gheatza; sirb. bg. paledica poleĭ de unde vine shi polégnitza cnitza shi pólivitza in Ban. Trans.). Gheatza suptzire care provine dintr’o ploaĭe marunta care ingheatza indata ce se depune pe petre ramurĭ sh. a. SHi políce f. (Mold. Rar).

POLICE [pəlí:s] The ~ grup rock britanic. Constituit in 1976 de Gordon Sumner alias Sting (voce chitara bas) Henri Padovani apoi Andy Summers (chitara) shi Steward Copeland (baterie). Stil de fuziune aflat la incrucisharea genurilor rock punk shi reggae: „Roxanne” „Don’t Stand So Close to Me” „Every Breath You Take”. Autodesfiintzat in 1985 foshtii componentzi urmand cariere solo.