optziuni
  • info

21 de definitzii pentru polen

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

POLÉN polenuri s. n. (Bot.) Pulbere de obicei galbena constituita din grauncioare microscopice produse de anterele staminelor. Din fr. lat. pollen germ. Pollen.

polen1 sn [At: ER 83v/11 / V: (inv) ~lin (reg) ~eu / Pl: (rar) ~uri / E: fr pollen lat pollen ger Pollen Polin it polline] 1 (Bot) Pulbere constituita din grauncioare sferice microscopice galbui produsa de anterele staminelor. 2 (Trs; Buc) Pastura1 (1).

polen2 sms [At: BORZA D. 23 / V: ~e s / E: ucr полин] (Bot; reg; shis ~ de cel mare) Pelin (1) (Artemisia absinthium).

POLÉN (rar) polenuri s. n. (Bot.) Pulbere de obicei galbena constituita din grauncioare microscopice produse de anterele staminelor. Din fr. lat. pollen germ. Pollen.

POLÉN (rar) polenuri s. n. Pulbere de obicei galbena in care se gasesc celulele mascule ale plantelor cu flori shi care se produce in antenele staminelor. Albinele grele de mierea supta shi cu picioarele incarcate de polen se intorc seara din indepartate finetze. C. PETRESCU S. 180. Suflul renascator al vintului dezrobeshte polenurile shi le imprashtie. ANGHEL PR. 115.

POLÉN s.n. Pulbere (galbena) provenita din staminele plantelor cu flori care reprezinta celulele sexuale mascule. [< fr. pollen cf. lat. pollen faina fina].

POLÉN s. n. pulbere (galbena) produsa de staminele fanerogamelor celulele reproducatoare mascule. (< fr. lat. pollen germ. Pollen)

POLÉN ~uri n. bot. Praf galbui produs de anterele plantelor cu semintze. /<fr. lat. pollen germ. Pollen

polen n. Bot. pulberea fecundatoare a florilor.

* polén n. pl. e shi urĭ (fr. pollen d. lat. póllen póllinis faina foarte marunta). Bot. Prafu fecundat al florilor carel raspindesc maĭ mult insectele.

polene s vz polen2

poleu2 sn vz polen1

polin2 sn vz polen1

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

polén s. n. pl. polénuri

polén s. n. pl. polénuri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

POLÉN s. (BOT.) (inv. shi reg.) pulbere. (~ de flori.)

POLEN s. (BOT.) (inv. shi reg.) pulbere. (~ de flori.)

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

polén s.m. sg. (reg.) pelin.

Dictzionare enciclopedice

Definitzii enciclopedice

POLÉN (< germ. fr.; {s} lat. pollen „faina pulbere fina”) s. n. Pulbere in general galbuie constituita din grauncioare microscopice (15200 μ) care contzin gametzii masculini; sunt produse de antenele staminelor. P. cazut pe stigmatul florii germineaza formand tubul polinic care transporta gametzii pana la ovul.

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

polen s. n. sg. (er. eufem.) sperma.

a da (pe cineva) cu polen expr. (er. eufem.) a lasa (o femeie) gravida / insarcinata.

Intrare: polen
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polen
  • polenul
  • polenu‑
plural
  • polenuri
  • polenurile
genitiv-dativ singular
  • polen
  • polenului
plural
  • polenuri
  • polenurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

polen, polenurisubstantiv neutru

  • 1. botanica Pulbere de obicei galbena constituita din grauncioare microscopice produse de anterele staminelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pulbere
    • format_quote Albinele grele de mierea supta shi cu picioarele incarcate de polen se intorc seara din indepartate finetze. C. PETRESCU S. 180. DLRLC
    • format_quote Suflul renascator al vintului dezrobeshte polenurile shi le imprashtie. ANGHEL PR. 115. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.

imagine pentru acest cuvant

click pe imagini pentru detalii