6 definiții pentru plăntuță

Explicative DEX

PLĂNTÚȚĂ, plântuțe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui plantă1; plantă mică, tânără. Plantă1 + suf. -uță.

plăntuță sf [At: BARCIANU / V: (înv) plân~ / Pl: ~țe / E: plantă1 + -uță] 1-4 (Șhp) Plantă (1-2) (mică).

PLĂNTÚȚĂ, plăntuțe, s. f. Diminutiv al lui plantă1; plantă mică, tânără. – Plantă1 + suf. -uță.

plântuță sf vz plăntuță

Ortografice DOOM

plăntúță (fam.) s. f., g.-d. art. plăntúței; pl. plăntúțe

plăntúță s. f., g.-d. art. plăntúței; pl. plăntúțe

Intrare: plăntuță
plăntuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăntuță
  • plăntuța
plural
  • plăntuțe
  • plăntuțele
genitiv-dativ singular
  • plăntuțe
  • plăntuței
plural
  • plăntuțe
  • plăntuțelor
vocativ singular
plural
plântuță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plăntuță, plăntuțesubstantiv feminin

  • 1. familiar Diminutiv al lui plantă; plantă mică, tânără. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Plantă + sufix -uță. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.