4 definiții pentru plânsătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
plânsătură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: plâns1 + -ătură] (Îrg) Plângere (1).
PLÎNSĂTURĂ s.f. (Ban.) Plîngere. Plen (se) turĕ. AC, 361. Etimologie: plîns + suf. -ătură.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLÂNSĂTÚRĂ s. v. lăcrimare, plângere, plâns, plânset, plânsoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
plînsătură s. v. LĂCRIMARE. PLÎNGERE. PLÎNS. PLÎNSET. PLÎNSOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: plânsătură
plânsătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||