plurivalent ~a a [At: DN² / Pl: ~ntzi ~e / E: fr plurivalent] 1 (D. substantze) Care are mai multe valentze Si: polivalent (1). 23 Polivalent (34). 4 (Fig) Multilateral.

PLURIVALÉNT A adj. Polivalent. [< fr. plurivalent cf. lat. plus mai mult valere a valora].

PLURIVALÉNT A adj. 1. polivalent. ◊ (fig.) multilateral. 2. (biol.) cu mai multzi cromozomi reunitzi. (< fr. plurivalent)

plurivalént adj. m. pl. plurivaléntzi; f. plurivalénta pl. plurivalénte

plurivalént adj. m. pl. plurivaléntzi; f. sg. plurivalénta pl. plurivalénte

PLURIVALÉNT adj. 1. v. polivalent. 2. v. complex.

PLURIVALENT adj. 1. multivalent polivalent. (Substantze chimice ~.) 2. complex multilateral polivalent (livr.) plural (rar) plurilateral polilateral. (Aspecte ~.)

PLURI „mai multzi numeroshi”. ◊ L. plus pluris „mai mult” > fr. pluri it. id. germ. id. engl. id. > rom. pluri. □ ~flor (v. flor) adj. (despre plante) cu mai multe flori; ~form (v. form) adj. cu mai multe forme; ~par (v. par) adj. 1. Care a nascut de mai multe ori. 2. (Despre animale) Care nashte mai multzi pui deodata; ~valent (v. valent) adj. 1. (Despre substantze) Care se poate prezenta in compushii sai in diferite stari de valentza. 2. Cu mai multzi cromozomi reunitzi; ~valv (v. valv) adj. cu mai multe valve; ~voc (v. voc) adj. cu mai multe intzelesuri; ~vor (v. vor) adj. 1. (Despre plante) Care se dezvolta pe mai multe substraturi. 2. (Despre parazitzi) Care traieshte pe mai multe gazde. 3. Cu nutritzie variata.