7 definiții pentru plurivalență
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLURIVALÉNȚĂ, plurivalențe, s. f. (Adesea fig.) Însușirea de a fi plurivalent; polivalență. – Pluri- + valență.
PLURIVALÉNȚĂ, plurivalențe, s. f. (Adesea fig.) Însușirea de a fi plurivalent; polivalență. – Pluri- + valență.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
plurivalență sf [At: S. ianuarie 1961, 77 / Pl: ~țe / E: pluri- + valență] 1-3 (Rar) Polivalență (1-3). 4 (Fig) Multilateralitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLURIVALÉNȚĂ s. f. polivalență. (< fr. plurivalence)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plurivalénță s. f., g.-d. art. plurivalénței; pl. plurivalénțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plurivalénță s. f. valență
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLURIVALÉNȚĂ s. 1. v. polivalență. 2. v. complexitate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLURIVALENȚĂ s. 1. multivalență, polivalență. (~ unei substanțe chimice.) 2. complexitate, multilateralitate, polivalență. (~ unui fenomen.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
plurivalență, plurivalențesubstantiv feminin
- 1. Însușirea de a fi plurivalent. DEX '09 DEX '98 MDN '00sinonime: complexitate polivalență
etimologie:
- Pluri- + valență DEX '98 DEX '09