opțiuni
  • info

10 definiții pentru pluguleț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLUGULÉȚ, plugulețe, s. n. (Rar) Plugușor. – Plug + suf. -uleț.

pluguleț sn [At: POLIZU / Pl: ~e / E: plug + -uleț] 1-2 (Șhp) Plugușor (1-2). 3-4 (Pop) Plugușor (3-4).

PLUGULÉȚ, plugulețe, s. n. Plugușor. – Plug + suf. -uleț.

PLUGULÉȚ, plugulețe, s. n. 1. Plugușor (1). Plugulețul meu nebun, Cum te prefăcuși în tun! Vezi așa mai pot ara, Să mai scap de angara, Să scăpăm de ciocoime, Să trăim și noi mai bine. STANCU, D. 9. În scurtă vreme, ajunse fruntaș al salului, după hărnicia lui, cu vitișoare, cu pluguleț. ISPIRESCU, L. 210. 2. Plugușor (2). Băieții se prinseră tovarăși pentru colind și pentru pluguleț. SANDU-ALDEA, D. N. 171.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pluguléț (rar) s. n., pl. pluguléțe

pluguléț s. n., pl. pluguléțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLUGULÉȚ s. (TEHN.) plugușor, (reg.) pluguț.

PLUGULEȚ s. (TEHN.) plugușor, (reg.) pluguț.

PLUGULÉȚUL s. art. v. plugușorul.

plugulețul s. art. v. PLUGUȘORUL.

Intrare: pluguleț
pluguleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pluguleț
  • plugulețul
  • plugulețu‑
plural
  • plugulețe
  • plugulețele
genitiv-dativ singular
  • pluguleț
  • plugulețului
plural
  • plugulețe
  • plugulețelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pluguleț, plugulețesubstantiv neutru

  • 1. rar Plugușor, pluguț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: plugușor pluguț
    • format_quote Plugulețul meu nebun, Cum te prefăcuși în tun! Vezi așa mai pot ara, Să mai scap de angara, Să scăpăm de ciocoime, Să trăim și noi mai bine. STANCU, D. 9. DLRLC
    • format_quote În scurtă vreme, ajunse fruntaș al salului, după hărnicia lui, cu vitișoare, cu pluguleț. ISPIRESCU, L. 210. DLRLC
    • format_quote Băieții se prinseră tovarăși pentru colind și pentru pluguleț. SANDU-ALDEA, D. N. 171. DLRLC
etimologie:
  • Plug + sufix -uleț. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.