pliu sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~ri / E: fr pli] 1 Îndoitură care se execută la unele confecții pentru a da amploare unei anumite părți a obiectului de îmbrăcăminte Vz cută, fald. 2 (Rar) Pliseu.

PLIU, pliuri, s. n. Cută la un obiect de îmbrăcăminte, făcută printr-o îndoitură adîncă a stofei și care permite o desfășurare în falduri largi. [Se așeză] la mijloc, pe marginea banchetei, să nu-și șifoneze pliurile. C. PETRESCU, C. V. 173.

PLIU s.n. 1. Îndoitură, cută adâncă făcută la un obiect de îmbrăcăminte pentru a-i da lărgime, lejeritate și o formă oarecare. 2. Cută a unei formații anatomice. ♦ Ondulație a terenului (anticlinal și sinclinal). [< fr. pli].

PLÍU s. n. 1. cută adâncă la un obiect de îmbrăcăminte pentru a-i da lărgime, lejeritate. ◊ îndoitură. 2. cută a unei formații anatomice. ◊ ondulație a terenului (anticlinal și sinclinal). (< fr. pli)

PLIU ~ri n. Cută adâncă făcută la obiectele de îmbrăcăminte, mai ales femeiești. /<fr. pli

pliu [iu pron. iŭ] s. n., art. plíul; pl. plíuri

pliu s. n. [-iu pron. -iŭ], art. plíul; pl. plíuri

PLIU s. 1. v. cută. 2. v. încrețitură.

PLIU s. creț, cută, fald, godeu, pliseu, (reg.) pătură. (~ al unei rochii.)