plic¹ sn [At: (a. 1694) FN 27 / Pl: ~uri / E: ngr πλίκος, it plico] 1 Obiect confecționat din hârtie împăturită într-un mod special, în forma unui buzunar și lipită pe trei părți, în care se introduc scrisori, acte etc., de obicei în vederea expedierii lor prin serviciul poștal. 2 (Pex) Plic¹ (1) considerat împreună cu scrisoarea, actele etc. pe care le conține. 3 Punguliță specială care se închide lipindu-se, pecetluindu-se etc. la gură și care servește ca ambalaj pentru diverse produse comerciale folosite în cantități mici. 4 (Pex) Punguliță considerată împreună cu conținutul ei.

plic² sn vz pleu

PLIC, plicuri, s. n. Obiect făcut dintr-o hîrtie împăturită în chip special și lipită din trei părți, pentru a închide o scrisoare; hîrtia împreună cu scrisoarea pe care o conține. La amiază un soldat îi aduse un plic. BART, E. 214. Masinca își șterse repede pe șorț mîinile umede, luă plicul și citi. BASSARABESCU, V. 12. Un dorobanț îi aduse un plic în care găsi permutarea lui la o altă plasă. NEGRUZZI, S. I 111.

PLIC ~uri n. Pachet de hârtie de formă, mai ales, dreptunghiulară pentru expedierea scrisorilor. /<ngr. plíkos, it. plico

plic n. hârtie îndoită ce servă de înveliș: pune scrisoarea în plic. [Gr. mod. PLÍKOS, pachet (din it. plico, pachet de scrisori)].

plic n., pl. urĭ (ngr. plíkos, [de unde și bg. plik], d. it. plico, care vine d. lat. plicare, a îndoi [hîrtia, pînza]. V. plec 2, plisez). Bucată de hîrtie îndoită (cu marginile lipite cu cleĭ) care servește ca învăliș uneĭ scrisorĭ.

plic s. n., pl. plícuri

plic s. n., pl. plícuri

+dosar-plic s. n., pl. dosare-plic

PLIC s. (înv.) copertă. (A pus scrisoarea în ~.)

PLIC s. (înv.) copertă. (A pus scrisoarea în ~.)

plic (plícuri), s. n. – Obiect de hîrtie în care se închide o scrisoare. – Mr. plic. It. plico „plic”, prin ngr. πλίϰος (Cihac, II, 688; Gáldi 230). – Der. plicui, vb. (înv., a închide un plic).

plic, plicuri s. n. 1. mită. 2. bani oferiți în plic, în semn de recunoștință, de un pacient medicului său. 3. (deț.) pachet de țigări.

a da plicul expr. a mitui, a oferi cuiva o sumă de bani în semn de recunoștință sau ca recompensă pentru un serviciu.