plasmuit ~a a [At: (a. 1822) URICARIUL V 175/27 / V: ~azm~ / Pl: ~itzi ~e / E: plasmui] 1 Caruia i sa dat forma. 2 Caruia i sa dat viatza. 3 (Ivr) Concret. 4 (inv; liv) Care nu corespunde unei realitatzi concrete Si: inventat. 5 (inv; liv) Falsificat.

PLASMUÍT A plasmuitzi ie adj. 1. Creat; inventat nascocit scornit. La cea mai mica gresheala dregatoreasca... capul vinovatului se spinzura in poarta curtzii cu o tzidula vestitoare a greshalei lui adevarate sau plasmuite. NEGRUZZI S. I 143. 2. Falsificat.

plazmuit ~a a vz plasmuit

PLASMUÍT adj. 1. v. imaginar. 2. fantezist imaginar nascocit (livr.) romanesc. (Personaje ~.) 3. fantasmagoric v. fantastic. 4. v. mincinos. 5. v. fals.

PLASMUIT adj. 1. fictiv imaginar imaginat ireal inchipuit nascocit nereal scornit. (O intimplare ~.) 2. fantezist imaginar nascocit (livr.) romanesc. (Personaje ~.) 3. fals inautentic inventat mincinos nascocit neadevarat neautentic neintemeiat nereal scornit (inv.) mintzit rasuflat spuriu (pop. fig.) strimb. (Afirmatzii ~; marturie ~.) 4. contrafacut fals falsificat neautentic (inv.) mincinos. (Document ~.)