PLÁPUMĂ, plăpumi, s. f. Învelitoare groasă, formată din două foi de pânză, de mătase, de stofă etc. între care se fixează prin cusături ornamentale un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca acoperitoare la dormit. ◊ Expr. Întinde-te cât ți-e (sau cât te ține) plapuma = nu acționa decât în limitele posibilităților tale. [Var.: plápomă s. f.] – Din ngr. páploma.

plapumă sf [At: ANON. CAR / V: (îvp) ~poma, (pop) ~pămă, (îrg) plapănă^[1], poplon (Pl și: ~oane), (înv) plapan sn, paplămă, paplomă, paplonă, (reg) paclomă, paploamă (Pl: ~me), paplumă, placumă, plapănă, plapâmă, plapână, plapon sn, plaponă (A și: plaponă), ploplon (Pl: ~oane), plopon (Pl: ~uri, ~oane) sn, poclon (Pl: ~oane) sn, potlon sn / Pl: plăpumi, (reg) ~mi, plăpimi / E: ngr πάπλωμα] 1 Obiect confecționat din două bucăți de pânză, de mătase, de stofă etc. de formă dreptunghiulară, între care este introdus și fixat prin matlasare un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca învelitoare a corpului în timpul somnului Si: (reg) ogheal. 2 (Rar; îe) A trage ~ma A lua partea cea mai bună din ceva. 3 (Pfm; îe) A se întinde cât îi e (sau cât îi ajunge, cât îl ține) ~ma A nu acționa decât în limitele posibilităților. 4 (Fam; îe) A-și lua o ~ A se pune la adăpost de răspunderi. 5 (Fam; îae) A-și lua măsuri de prevedere. corectată

PLÁPUMĂ, plăpumi, s. f. Învelitoare groasă, formată din două foi de pânză, de mătase, de stofă etc. între care este introdus și fixat prin cusături ornamentale un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca acoperitoare la dormit. ◊ Expr. Întinde-te cât ți-e (sau cât te ține) plapuma = nu acționa decât în limitele posibilităților tale. [Var.: plápomă s. f.] – Din ngr. páploma.

PLÁPUMĂ, plăpumi, s. f. (Și în forma plapomă) Învelitoare groasă, formată din două foi de pînză, mătase, stofă etc., între care este introdus și fixat prin cusături ornamentale un strat de lînă, de vată sau de fulgi, folosită ca acoperitoare la dormit; (Mold.) oghial. Lîngă horn, pe un pat lat, erau clădite perne, lăvicere și plapome. SADOVEANU, O. I 362. S-a urcat în pat și a tras plapuma pînă la bărbie. C. PETRESCU, C. V. 215. Pe un pat de tablă, nestrîns, o plapomă veche, albastră. BASSARABESCU, V. 29. ◊ Expr. Întinde-te cît ți-e (sau cît te ține) plapuma = nu pretinde mai mult decît îți permit posibilitățile. – Variantă: plápomă, plapome, s. f.

PLÁPUMĂ plăpumi f. Învelitoare groasă pentru dormit, confecționată din două bucăți de țesătură, cusute de jur-împrejur, între care se pune un strat de lână, de puf sau de vată, prins printre cusături (ornamentale). ◊ Întinde-te cât ți-i ~a acționează în limitele posibilităților pe care le ai. [G.-D. plăpumii] /<ngr. páploma corectată

paclomă sf vz plapumă

paplămă sf vz plapumă

paploamă sf vz plapumă

paplomă sf vz plapumă

paplonă sf vz plapumă

paplumă sf vz plapumă

placumă sf vz plapumă

plapan sn vz plapumă

plapămă sf vz plapumă

plapănă sf vz plapumă

plapâmă sf vz plapumă

plapână sf vz plapumă

plapomă sf vz plapumă

plapon sn vz plapumă

plaponă sf vz plapumă

ploplon sn vz plapumă

plopon sn vz plapumă

poclon¹ sn vz plapumă

poplon sn vz plapumă

potlon sn vz plapumă

plapomă f. învelitoare de pat de stofă colorată și căptușită cu vată. [Gr. mod. PLÁPOMA].

plápomă f., pl. e și plapomĭ (ngr. plapoma, macat, vgr. péploma, învălitoare). Vest și sud. Învălitoare groasă de 3-4 c.m. compusă dintr’un strat de lînă orĭ de bumbac cusut între doŭă bucățĭ de pînză cu care ne acoperim ca să ne fie cald cînd dormim: cît țĭ-e plapoma, atîta te’ntinde (Prov)! – Și plapămă (Munt.) și plapumă (Mold. sud), pl. plăpămĭ, plăpumĭ. V. ogheal, ĭorgan și pilotă.

plápumă s. f., g.-d. art. plắpumii; pl. plắpumi

plápumă s. f., g.-d. art. plăpumii; pl. plăpumi

plapumă s. f., pl. plăpumi (plapume)

plapumă, pl. plăpumi

plapomă, -me.

PLÁPUMĂ s. (reg.) iorgan, (Mold. și Bucov.) ogheal. (Iarna se învelește cu ~.)

PLAPUMĂ s. (reg.) iorgan, (Mold. și Bucov.) ogheal. (Iarna se învelește cu ~.)

plápumă (plắpumi), s. f. – Învelitoare, pătură, acoperitoare umplută cu lînă, vată etc. – Var. plapomă, plapămă. Mr. paplumă. Ngr. πάπλωμα (Cihac, II, 602; Miklosich, Fremdw., 119; Densusianu, GS, VI, 362), în loc de ἐφάπλωμα, cf. slov. poplon, rus. paplin, mag. paplan. – Der. plăpumar, s. m. (producător de plăpumi); plăpumărie, s. f. (meseria și atelierul plăpumarului).

a se întinde cît îi e plapuma expr. a se lansa în acțiuni pe măsura posibilităților sau a resurselor proprii.