plăsmuire sf [At: CANTEMIR, ap. GCR I, 324/1 / V: ~ăzm~ / Pl: ~ri / E: plăsmui¹] (Înv; liv) 1 Formare. 2 Creare. 3 (Ccr) Ceea ce este creat, făcut, produs Si: (înv) plasmă¹. 4 Alcătuire. 5 Născocire. 6 (Ccr) Ceea ce este inventat, scornit, născocit (fără a corespunde unei realități concrete) Si: invenție. 7 Falsificare. 8 (Ccr; rar) Ceea ce este falsificat.

PLĂSMUÍRE, plăsmuiri, s. f. Acțiunea de a plăsmui și rezultatul ei. 1. Creație. De aici acea putere, sănătate, liniște, seninătate [a clasicismului antic]; acel firesc și acea identitate între plăsmuirile artistului și ideile lui. GHEREA, ST. CR. II 130. Plăsmuirea minunată a picăturii de apă care... topește piatra și face din ea ce vrea. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Fig. Iarna palidă-și arată Plăsmuirile de fum. TOPÎRCEANU, B. 15. 2. Invenție, născocire, închipuire. Sînt visuri frumoase, care poartă, în însăși armonia plăsmuirii lor, legile în virtutea cărora trebuia să se realizeze. VLAHUȚĂ, O. A. II 2S6. Patria e aducerea-aminte de zilele copilăriei... coliba părintească... dragostea mamei... plăsmuirile inimii noastre. RUSSO, O. 31. 3. Falsificare, fals.

plăsmuire f. 1. creațiune: o plăsmuire ’n piatră de Paros AL.; 2. invențiune (mai adesea falsă).

plăzmuire sf vz plăsmuire

plăzmuíre f. Creațiune; invențiune, ticluire: asta e o plăzmuire a luĭ.

plăsmuíre s. f., g.-d. art. plăsmuírii; pl. plăsmuíri

plăsmuíre s. f., g.-d. art. plăsmuírii; pl. plăsmuíri

PLĂSMUÍRE s. 1. v. inventare. 2. v. invenție. 3. v. fantezie. 4. v. scornire. 5. v. minciună. 6. v. falsificare.

PLĂSMUIRE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, născocire, plănuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. și pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de...) 2. creație, invenție, născocire, scornitură, (pop.) iscodeală, iscodenie, iscoditură. (O ~ a imaginației sale.) 3. fantezie, ficțiune, imaginație, invenție, închipuire, născocire, scorneală, scornire. (Produs al ~.) 4. inventare, născocire, scornire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.) 5. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) 6. contrafacere, fals, falsificare, falsificație. (Acest document este o ~.)