14 definiții pentru pingea
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PINGEÁ, pingele, s. f. Bucată de talpă folosită pentru a înlocui partea anterioară a tălpilor uzate (uneori și tocurile); p. ext. partea anterioară a tălpii încălțămintei, pe care se calcă. [Var.: pingícă s. f.] – Din tc. pençe.
PINGEÁ, pingele, s. f. Bucată de talpă folosită pentru a înlocui partea anterioară a tălpilor uzate (uneori și tocurile); p. ext. partea anterioară a tălpii încălțămintei, pe care se calcă. [Var.: pingícă s. f.] – Din tc. pençe.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pingea sf [At: POLIZU / V: (reg) pengea / Pl: ~gele / E: tc pence] 1 Bucată de talpă folosită pentru a înlocui partea anterioară a tălpilor uzate ale încălțămintei Si: pingică (1). 2 (Pex) Parte anterioară a tălpii încălțămintei, pe care se calcă Si: pingică (2). 3 (Reg; îs) ~ua casei Cap al familiei. 4 (Fam; îe) A-i pune (cuiva) ~ua A înșela pe cineva Si: a amăgi, a păcăli. 5 (Rar; îe) A ține (la cineva) ca la ~ele A nu ține deloc la cineva. 6 (Rar; îe) A bate Ia ~ A risipi banii la jocuri și petreceri. 7 (Rar; îe) A-i da (cuiva) ~ua A respinge rugămintea sau cererea cuiva. 8 (Îae) A repezi pe cineva. 9 (Fig; fam) Friptură tare Si: talpă. 10 (Mun; art) Dans popular care se dansează în ritm de horă. 11 (Mun; art) Melodie după care se execută acest dans. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PINGEÁ, pingele, s. f. Bucată de talpă folosită pentru a înlocui tălpile uzate de la o încălțăminte; p. ext. jumătatea din față a tălpii încălțămintei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PINGEÁ ~éle f. Bucată de piele sau de cauciuc care se aplică pe jumătatea din față a tălpii la obiectele de încălțăminte, înlocuind-o pe cea uzată. [Art. pingeaua; G.-D. pingelei] /<turc. pençe
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pingeà f. talpa cismei (la încălțămintea țărănească); fig. a pune cuiva pingeaua, a-l înșela (locuțiune metaforică luată dela cismari). [Turc. PENDJE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pingeá și (Olt.) pengeá f, pl. ele (turc. pencé și pençe, d. pers. penğe, laba). Partea din nainte a tălpiĭ la încălțăminte: a pune pingele noĭ unor ghete vechĭ. Fig. Fam. A pune cuĭva pingele, a-l pingeli, a-l înșela. V. rindea, tejghea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PINGÍCĂ s. f. v. pingea.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PINGÍCĂ s. f. v. pingea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pengea sf vz pingea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pengeá, V. pingea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pingeá s. f., art. pingeáua, g.-d. art. pingélei; pl. pingéle, art. pingélele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pingeá s. f., art. pingeáua, g.-d. art. pingélei; pl. pingéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pingea
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pingeá (pingéle), s. f. – Talpă de încălțăminte. Tc. (per.) pence (Șeineanu, II, 295; Loebel 76; Lokotsch 1620), cf. alb. pandzë (Meyer 318), bg. penče, sb., cr. pendže (Cihac, II, 250). – Der. pingeli, vb. (a bate pingele; a înșela, a escroca; a trage pe sfoară) pentru sensul al doilea cf. papugiu, potlogar, potcovi; pingelui, vb. (a pune pingele), rar; pingeluială, s. f. (dresul pingelelor).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
pingea, pingele s. f. (iron.) obraz.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F154) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F39) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pingea, pingelesubstantiv feminin
- 1. Bucată de talpă folosită pentru a înlocui partea anterioară a tălpilor uzate (uneori și tocurile). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Partea anterioară a tălpii încălțămintei, pe care se calcă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- pençe DEX '98 DEX '09