optziuni
  • info

9 definitzii pentru pilduitor

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

PILDUITÓR OÁRE pilduitori oare adj. 1. Care serveshte sau poate servi drept pilda; exemplar. ♦ Care are caracter moralizator. 2. Graitor elocvent ilustrativ; convingator. [Pr.: dui] Pildui + suf. tor.

PILDUITÓR OÁRE pilduitori oare adj. 1. Care serveshte sau poate servi drept pilda; exemplar. ♦ Care are caracter moralizator. 2. Graitor elocvent ilustrativ; convingator. [Pr.: dui] Pildui + suf. tor.

pilduitor ~oare a [At: (a. 1746) ap. TDRG / P: ~dui~ / Pl: ~i ~oare / E: pildui + tor] 1 (Inv; d. oameni) Care vorbeshte in pilde. 2 Care spune pilde. 3 (D. povestiri cu contzinut alegoric maxime proverbe etc.) Care are caracter didactic shi moralizator. 4 (D. activitatea atitudinea oamenilor sau a altor fiintze d. intamplari evenimente etc.) Care poate servi drept model pentru cineva. 5 (D. abstracte sau d. actziuni ale oamenilor) Elocvent.

PILDUITÓR OÁRE pilduitori oare adj. 1. Care serveshte sau poate servi drept pilda; exemplar 2. Cantemir primi asta sfatuire cu o supunere pilduitoare zicind prietenului sau k prin aceasta ia dat o dovada adevarata de prieteshug. NEGRUZZI S. II 155. 2. Ilustrativ elocvent convingator. O dovada pilduitoare pentru grija partidului shi guvernului fatza de om sint masurile luate in vederea asigurarii sanatatzii publice. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 357 3/2.

PILDUITÓR ~oáre (~óri ~oáre) 1) Care poate servi drept pilda drept model demn de urmat; exemplar. Munca ~oare. 2) Care vorbeshte de la sine constituind o dovada; elocvent. [Sil. dui] /a pildui + suf. ~tor

pilduitór oáre adj. Exemplar: curatzenie pilduitoare.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

pilduitór (inv.) (dui) adj. m. pl. pilduitóri; f. sg. shi pl. pilduitoáre

pilduitór adj. m. pl. pilduitóri; f. sg. shi pl. pilduitoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

PILDUITÓR adj. 1. v. ireproshabil. 2. v. convingator.

PILDUITOR adj. 1. exemplar impecabil ireproshabil. (Purtare ~.) 2. concludent convingator decisiv edificator elocvent graitor hotaritor ilustrativ puternic serios solid tare temeinic (rar) probant vorbitor (inv.) induplecator. (Un exemplu ~.)

Intrare: pilduitor
pilduitor adjectiv
  • silabatzie: pil-du-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilduitor
  • pilduitorul
  • pilduitoru‑
  • pilduitoare
  • pilduitoarea
plural
  • pilduitori
  • pilduitorii
  • pilduitoare
  • pilduitoarele
genitiv-dativ singular
  • pilduitor
  • pilduitorului
  • pilduitoare
  • pilduitoarei
plural
  • pilduitori
  • pilduitorilor
  • pilduitoare
  • pilduitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

pilduitor, pilduitoareadjectiv

  • 1. Care serveshte sau poate servi drept pilda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: exemplar
    • format_quote Cantemir primi asta sfatuire cu o supunere pilduitoare zicind prietenului sau k prin aceasta ia dat o dovada adevarata de prieteshug. NEGRUZZI S. II 155. DLRLC
    • 1.1. Care are caracter moralizator. DEX '09 DEX '98
  • 2. Convingator, elocvent, graitor, ilustrativ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: convingator elocvent graitor ilustrativ
    • format_quote O dovada pilduitoare pentru grija partidului shi guvernului fatza de om sint masurile luate in vederea asigurarii sanatatzii publice. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 357 3/2. DLRLC
etimologie:
  • Pildui + sufix tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.