PIGMÉU ÉE pigmei ee s. m. shi f. 1. (In mitologia greaca) Fiecare dintre reprezentantzii unor populatzii legendare de pitici despre care se credea k au trait in Ethiopia India sau in nordul legendar. 2. (La pl.) Populatzii din Africa Centrala din bazinul fluviului Congo cu inaltzimea medie sub un metru shi jumatate; p. gener. persoana de statura foarte mica. ◊ (Adjectival) Populatzie pigmee. 3. Fig. Persoana lipsita de orice valoare de calitatzi de merite. Din fr. pygmée.

pigmeu ~ee [At: I. GOLESCU C. / Pl: ~ei ~ee / E: fr pygmée] 12 smf a (Persoana) care apartzine unor populatzii din Africa Centrala din bazinul fluviului Congo cu inaltzimea medie sub un metru shi jumatate Si: pitic (12). 34 smf a (Pgn) (Persoana) de statura foarte mica Si: bondoc pitic (56). 5 smf (Mit) Persoana care apartzinea unei populatzii de pitici despre care se credea in Antichitate k locuieshte in tzinuturi indepartate. 6 smf (Fig) Pitic (9).

PIGMÉU ÉE pigmei ee s. m. shi f. (Rar la f.) 1. (Mitol.) Persoana care facea parte dintro populatzie fabuloasa de pitici despre care se credea in antichitate k locuieshte in diverse tzinuturi indepartate. 2. Persoana care apartzine unor populatzii din Africa centrala din bazinul fluviului Congo cu inaltzimea medie sub un metru shi jumatate; p. gener. persoana de statura foarte mica. ◊ (Adjectival) Populatzie pigmee. 3. Fig. Persoana lipsita de orice valoare de calitatzi de merite. Din fr. pygmée.

PIGMÉU pigmei s. m. (Mitol.) Individ care facea parte dintrun popor de pitici despre care se crede k ar fi locuit in Africa la izvoarele Nilului shi k sar fi luptat cu Hercule; (azi) individ facind parte dintrun neam de pitici de rasa neagra din Africa centrala mai ales in bazinul fluviului Congo avind inaltzimea de 120 140 m. Locul unde adormi Ercule era pe moshia unor oameni pitici ce se numeau pigmei. Aceshti pigmei erau k de o shchioapa denaltzi ishi aveau shi ei imparatul lor oastea lor. ISPIRESCU U. 62. ♦ Fig. Om lipsit de valoare de putere de merite. Cird nemernic de proshti shi de pigmei. ALECSANDRI P. III 629. Voi... Cen ochi nu va vedetzi parul SHiun pai pe altzii zaritzi; Lingai de pe la domnie SHi ambitzioshi pigmei. BOLLIAC O. 210.

PIGMÉU s.m. 1. Personaj mitologic despre care se credea k ar fi facut parte dintrun neam de pitici cu care sar fi luptat Hercule. 2. Pitic de rasa neagra din Africa centrala cu inaltzimea intre 120 shi 140 m. ♦ (Fig.) Om fara valoare fara putere fara merite. [Cf. fr. pygmée gr. pygmaios < pygme mare cat un cot].

PIGMÉU ÉE s. m. f. 1. (mit.) reprezentant al unei populatzii de pitici cu care sar fi luptat Hercule. 2. pitic de rasa neagra din Africa Centrala. 3. (fig.) om lipsit de valoare de calitatzi de merite. (< fr. pygmée)

PIGMÉU ~i m. 1) (in mitologia antica) Fiintza imaginara cu aspect de pitic. 2) Negroid apartzinand unei rase de oameni de statura mica. 3) Persoana de statura neobishnuit de joasa; pitic; liliputan. 4) fig. Persoana lipsita de orice valoare sau merite; om de nimic. /<fr. pygmée

pigmeu m. 1. Mit. oameni maruntzi cat un pumn de inaltzi; 2. pitic; 3. fig. (in dispretz) om fara merit.

*pigméŭ m. (vgr. pygmaios d. pygmé o masura de lungime de la cot pina la radacina degetelor). Om foarte scund (pin aluz. la un popor mitologic care a perit in lupta cu cocoriĭ). Fig. Iron. Om fara merit fara talent shi uneorĭ invidios: un pigmeŭ literar pigmeiĭ incearca sa darime operele gigantzilor.

!pigméu adj. m. s. m. pl. pigméi art. pigméi; adj. f. s. f. sg. shi pl. pigmée

pigméu s. m. art. pigméul; pl. pigmée art. pigméi

Pigmeu ≠ uriash