pieptănătură sf [At: DELAVRANCEA, S. 109 / V: (reg) piap~, (înv) ~ten~ / Pl: ~ri / E: pieptăna + -tură] 1 (Rar) Pieptănare (1). 2 (Fig; fam) Bătaie zdravănă dată cuiva. 3 Fel de aranjare a părului Si: coafură, frizură. 4 Operație manuală sau mecanică de trecere a fibrelor textile prin dinții unor piepteni, pentru a înlătura impuritățile, a alege fibrele de cea mai bună calitate etc. Si: pieptănare (6), pieptănat¹ (6). 5 (Ccr) Totalitatea deșeurilor eliminate la pieptănatul fibrelor textile.

PIEPTĂNĂTÚRĂ, pieptănături, s. f. 1. Fel de aranjare a părului; coafură, frizură. Își privea acum cu luare-aminte obrazul și pieptănătura într-un hîrb de oglindă mic cît palma. SADOVEANU, O. VIII 214. Se întoarce cînd p-o parte, cînd pe alta, nemulțumită de cum își potrivește pieptănătura. DELAVRANCEA, S. 109. Glumesc pe socoteala hainelor lui cam vechi, a umbletului, a pieptănăturii. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. (Text.) Totalitatea deșeurilor alcătuite din ghemotoace și fibre scurte eliminate din banda de fibre la mașina de pieptănat.

PIEPTĂNĂTÚRĂ ~i f. 1) Mod în care este pieptănat și aranjat părul. 2) Totalitate a deșeurilor rămase după pieptănatul fibrelor textile. /a pieptăna + suf. ~ătură

piaptănătură sf vz pieptănătură

pieptenătură sf vz pieptănătură^[1] modificată

pieptenătură f. rezultat al pieptenării și mod de pieptenat.

pep- și pĭeptănătúră f., pl. ĭ. Modu de a peptăna. Rezultatu peptănăriĭ, felu cum e așezat păru capuluĭ (fr. coiffure, frisure).

pĭéptăn, -ănătúră, pĭéptene V. pept-.

pieptănătúră s. f., g.-d. art. pieptănătúrii; pl. pieptănătúri

pieptănătúră s. f., g.-d. art. pieptănătúrii; pl. pieptănătúri

PIEPTĂNĂTÚRĂ s. 1. pieptănare, pieptănat (~ părului.) 2. coafură, freză, frizură, tunsoare, (Ban.) cofârță. (O ~ la modă.)

PIEPTĂNĂTURĂ s. 1. pieptănare, pieptănat. (~ părului.) 2. coafură, freză, frizură, tunsoare, (Ban.) cofîrță. (O ~ la modă.)