pieptănat², ~ă [At: LEX. MARS. 234 / V: (îrg) ~ten~, ~tin~, (reg) piap~, ~ect~ / Pl: ~ați, ~e / E: pieptănat] 1 (D. păr, barbă etc.) Descurcat, netezit, aranjat sau curățat cu pieptenele. 2 (D. oameni) Care are părul descurcat, netezit, aranjat cu pieptenele. 3 (Pex) Coafat. 4 (D. animale) Țesălat. 5 (D. fibre textile) Trecut prin dinții unor piepteni pentru a înlătura impuritățile, a alege fibrele de cea mai bună calitate etc. Vz dărăcit. 6 (Fig; fam; d. stil, scrieri etc.) Revizuit cu atenție și îmbunătățit Si: cizelat, îngrijit, șlefuit.

PIEPTĂNÁT², -Ă, pieptănați, -te, adj. 1. (Despre părul sau barba cuiva) Aranjat cu pieptenele. Părul castaniu îi era lins pieptănat, cu cărare la mijloc. SADOVEANU, O. VII 54. Iată craiul socru-mare, rezemat în jilț cu spată. El pe capu-i poartă mitră și-i cu barba pieptănată. EMINESCU, O. I 85. ◊ (Despre persoane) Cu părul netezit, aranjat. Așa de curat îmbrăcată ș-așa de strîns pieptănată în cosițe, totdeauna ca-ntr-o zi de sărbătoare, se ducea spre casă. SADOVEANU, O. VIII 9. 2. (Despre fire textile) Trecut prin mașina de pieptănat sau tras prin pieptene, în industria casnică; dărăcit.

piaptănat, ~ă a vz pieptănat²

piectănat, ~ă a vz pieptănat²

pieptenat², ~ă a vz pieptănat²

pieptinat, ~ă a vz pieptănat²

PIEPTĂNÁT adj. 1. v. dărăcit. 2. periat, scărmănat.

PIEPTĂNÁT adj. v. coafat, țesălat.

PIEPTĂNAT adj. 1. (TEXT.) dărăcit, scărmănat. (Lînă ~ la darac.) 2. periat, scărmănat. (Fuior ~.)

pieptănat adj. v. COAFAT. ȚESĂLAT.

pieptănat, -ă, pieptănați, -te adj. (d. infractori) anchetat cu severitate.

pieptănat cu grenada expr. (adol., glum.) cu părul vâlvoi, ciufulit.