pictor sm [At: (a. 1795) IORGA, S. D. XIV, 78 / V: (înv) pit~, (reg) ~tur / Pl: ~i / E: lat pictor, it pittore] 1 Artist plastic care își desfășoară activitatea de creație în domeniul picturii. 2 (Pan) Scriitor care descrie sugestiv fizicul și caracterul personajelor, scene din viața reală și din natură etc.

PÍCTOR, pictori, s. m. Artist plastic, care înfățișează pe hîrtie, pe pînză, pe pereți etc. ființe și lucruri în culori, în creion sau în cărbune. Alte trei camere mai din față, destul de spațioase și ele, fuseseră prefăcute, din dărîmarea pereților despărțitori, într-un cuprinzător atelier de pictor. CAMIL PETRESCU, N. 103. ♦ Fig. Scriitor care redă în mod plastic și viu scene din viața reală și aspecte din natură. Sadoveanu este un pictor strălucit al naturii. IBRĂILEANU, S. 20.

PÍCTOR s.m. Artist plastic care se ocupă cu pictura. ♦ (Fig.) Scriitor care evocă în mod plastic și viu aspecte din viață și din natură. [< lat. pictor].

PÍCTOR s. m. artist plastic care se ocupă cu pictura. ◊ (p. anal.) scriitor care evocă în mod plastic și viu aspecte din viață și din natură. (< lat. pictor)

PÍCTOR ~i m. 1) Artist plastic care profesează pictura. 2) Persoană care pictează. 3) Scriitor care descrie cu mare expresivitate diferite personaje, scene din viața socială sau din natură. /<lat. pictor

pictor m. 1. cel ce pictează; 2. fig. cel ce reprezintă prin scris sau prin viul graiu sentimentul sufletului: poeții cei mari sunt pictori mari.

*píctor m. (lat. píctor, -óris). Artist care pictează. Fig. (Rar). Acela care reprezentă saŭ depinge (descrie) bine persoanele și caracterele lor: pictor de obiceĭuri. – Fem. -reásă, pl. ese. V. zugrav.

pictur sm vz pictor

pitor sm vz pictor

arhitéct-píctor s. m. Arhitect care se ocupă în același timp și de pictură ◊ „Arhitectul-pictor G. L. a deschis sâmbătă, în capitala țării, o expoziție pe care a numit-o «a pătimirii Bucureștiului».” R.l. 10 IV 91 p. 2 (din arhitect + pictor)

feméie-píctor s. f. (arte) Pictoriță ◊ „A șasea ediție a «Săptămânilor internaționale ale femeii», desfășurată la Cannes, a prilejuit o confruntare între femeile-pictori și sculptori din diverse țări.” Cont. 6 VI 69 p. 7 (din femeie + pictor; cf. fr. femme-peintre; DMN 1967)

píctor-decoratór s. m. Pictor specializat în decorațiuni ◊ „Frații C. și V. L., pictori-decoratori fruntași, discutând asupra unor noi modele.” Sc. 10 XI 61 p. 2 (din pictor + decorator)

píctor-graficián s. m. Pictor specializat în grafică ◊ „Lucrări remarcabile, dintre care o bună parte aparțin pictorilor-graficieni.” Cont. 2 V 69 p. 7; v. și R.l. 11 XII 79 p. 4 (din pictor + grafician)

píctor-gravór s. m. Pictor specializat în gravură ◊ „O echipă de desenatori condusă de pictorul-gravor italian Giannini a realizat un album puțin obișnuit.” R.l. 31 VIII 79 p. 6 (din pictor + gravor)

píctor-țărán s. m. țăran care pictează ◊ „Satul pictorilor – Kovaciza este un sat din Serbia, Iugoslavia, renumit pentru faptul că numără printre locuitorii săi nu mai puțin de 17 pictori-țărani. Neavând nici o pregătire specială în domeniul artei penelului, aceștia practică, în perioadele de răgaz, așa-numita pictură naivă.” Sc. 31 V 74 p. 6. ◊ „Comentariul, dar mai ales ilustrațiile sunt deosebit de interesante, de la «Vameșul» Henry Rousseau, la pictorii-țărani germani.” R.lit. 10 IV 75 p. 22. ◊ „E în stilistica acestui portret amintirea unei viziuni străvechi a pictorilor-țărani din arta românească.” R.l. 27 III 79 p. 2 (din pictor + țăran)

soldát-píctor s. m. 1977 Pictor care este militar v. soldat-poet (din soldat + pictor)

píctor s. m., pl. píctori

píctor s. m., pl. píctori

PÍCTOR s. (înv. și pop.) zugrav, (reg.) scriitor. (Un ~ de peisaje.)

PICTOR s. (înv. și pop.) zugrav, (reg.) scriitor. (Un ~ de peisaje.)

ANCH’ IO SONO PITTORE (it.) sunt și eu pictor – Exclamație atribuită lui Coreggio în fața tabloului „Sfânta Cecilia” al lui Rafael. Are un sens dublu: admirativ și stimulativ.

FABIUS PICTOR, Quintus (c. 254-200 î. Hr.), istoric roman. Opera sa, „Annales” (păstrată fragmentar), este considerată prima lucrare de istoriografie latină.

Anch' io sono pittore! (ital. „Și eu sînt pictor!) – Sînt vorbele rostite de Correggio, la Bologna, cînd a văzut tabloul ”Sfînta Cecilia„, una dintre capodoperele lui Rafael. Se acordă acestei exclamații o dublă interpretare. Una, admirativă: ”Și eu sînt picior„ – mă pricep în această materie și, plin de uimire, mă închin în fața măiestriei neasemuite. Cum de reușesc alții?; alta, stimulativă: ”Anch„ io sono pittore!” – adică voi încerca, mă voi strădui să fac la fel. Poate voi reuși și eu! Expresia, pornită de la meșterii penelului, nu s-a limitat la ei. Schimbată după îndeletnicire, exclamația devine: Anch' io sono poeta (și eu sînt poet), sau medic, sau arhitect etc. PLAS.