PESHCHÉSH peshcheshuri s. n. 1. (Inv. pop. shi fam.) Plocon dar cadou. ◊ Expr. (Fam.) A da (sau a duce) pe cineva peshchesh (cuiva) = a preda (sau a duce) pe cineva prins legat; a preda pe cineva dushmanului. 2. Spec. Dar anual in bani sau in natura care domnii TZarilor Romane il ofereau Portzii Otomane (impreuna cu haraciul); p. ext. haraci; (la pl.) bunurile din care consta acest dar. ♦ Dar oferit de domnii TZarilor Romane sultanului sau altor demnitari turci cu ocazia bairamului. [Var.: (inv.) peshchísh s. n.] Din tc. peshkesh.

peshchesh sn [At: SIMION DASC. LET. 23 / V: (inv) ~shchish / Pl: ~uri / E: tc peshkesh] 1 (Ivp; fam) Plocon. 23 (Fam; ie) A da (sau a duce) pe cineva ~ (cuiva) (A preda sau) a duce pe cineva prins legat. 4 (Iae) A preda pe cineva dushmanului. 5 (Spc) Dar anual in bani sau in natura care domnii tzarilor romane il ofereau Portzii Otomane impreuna cu haraciul. 6 (Pex) Haraci. 7 (Lpl) Bunuri din care se compunea acest dar. 8 Dar oferit de domnii tzarilor romane sultanului sau altor demnitari turci cu ocazia bairamului Si: bairamalac.

PESHCHÉSH peshcheshuri s. n. 1. (Inv. pop. shi fam.) Plocon dar cadou. ◊ Expr. (Fam.) A da (sau a duce) pe cineva peshchesh (cuiva) = a preda (sau a duce) pe cineva prins legat; a preda pe cineva dushmanului. 2. Spec. Dar anual in bani sau in natura care domnii tzarilor romane il ofereau Portzii Otomane (impreuna cu haraciul); p. ext. haraci; (la pl.) bunurile din care consta acest dar. ♦ Dar oferit de domnii tzarilor romane sultanului sau altor demnitari turci cu ocazia bairamului. [Var.: (inv.) peshchísh s. n.] Din tc. peshkesh.

PESHCHÉSH peshcheshuri s. n. (Invechit) 1. Tribut (in bani sau in natura) carel plateau tzarile rbmineshti turcilor; haraci. Se duc dabilarii shi aduna de la oameni cu ingaduintza lui voda peshcheshuri sultanatului. SADOVEANU N. P. 138. Turcii vin gramada claie Capul tau sa mi tzil taie SHi sal duca pe tipsie De peshchesh lamparatzie. ALECSANDRI P. P. 125. 2. Plocon dar cadou. Sub regele Carol tzara a fost data peshchesh Germaniei. COCEA P. 26. Ce? sint eu macar potropop k sa ma inadushe gishtile curcanii shi fel de fel de peshcheshuri. HOGASH H. 33. Adusai vrun peshchesh? Ba nu... nam shtiut cai plac peshcheshurile. ALECSANDRI T. I 212. Varianta: peshchísh (CREANGA P. 46) s. n.

PESHCHÉSH ~uri n. ist. 1) Dar in bani sau in natura oferit de domnitor Portzii Otomane. 2) fam. Obiect daruit cu o anumita ocazie; dar; cadou. /<turc. peshkesh

PESHCHESH s.n. (Mold. TZR) Plocon dar cadou. A: Dintracele bucate ConstantinVoda au trimis shi peshchesh cumatrului sau. M. COSTIN. Peshcheshul cel orinduit al mariei sale lui SHtefanVoda sau dat la toata Poarta veziriului dupe obiceaiu iar peshcheshul Portzii imparatului sau dat la Odriiu. IM 1754 143^r. B: Peshcheshul cel orinduit al lui SHtefanVoda sau dat la toata poarta veziriului dupa obiceaiu. IM 1730 202^r. SHi sa gati shi luind peshcheshurile care i didese AlbuHasim shi purcease shi sa duse la Bagdat. H 1779² 84^r. Etimologie: tc. peshkesh. Cf. p l o c o n.

peshchesh n. 1. dar catre Poarta (V. haraciu); 2. dar in genere: sa duca capul pe tipsie peshchesh la Imparatzie POP. 3. plocon: era sa aduca peshchesh 40 de capatzani de zahar AL.; 4. (ironic) prezent: politzaiul dase revoltantzii peshchesh procurorului AL. [Turc. PEŠKEŠ].

peshchésh n. pl. urĭ shi e (turc. peshkesh kish peshchesh d. pers. piškeš care ĭa in ainte; ngr. peskési alb. sirb. bg. peškeš). Vechĭ. Dar cadoŭ plocon maĭ ales vorbind de cel oferit k omagiŭ Turcilor de TZara Romaneasca shi Moldova (V. haracĭ). Baĭramlic. Cadoŭ unuĭ superior saŭ unuĭ egal (V. bacshish). Azĭ. Iron. Plocon: un tilhar legat trimes peshchesh politziiĭ.

peshchish sm vz peshchesh

peshchésh (inv. pop. fam.) s. n. pl. peshchéshuri

peshchésh s. n. pl. peshchéshuri

peshchesh uri.

PESHCHÉSH s. v. atentzie cadou dar haraci surpriza tribut.

peshchesh s. v. ATENTZIE. CADOU. DAR. HARACI. SURPRIZA. TRIBUT.

peshchésh (peshchéshuri) s. n. 1. Plocon dar cadou. 2. Tribut datorat sultanului in chip de dar. Mr. piskeshe megl. pishchesh. Tc. (per.) peshkesh (SHeineanu II 292; Loebel 76; Roesler 601; Lokotsch 1663) cf. ngr. πεσϰέσι alb. peškeš bg. sb. piškeš.

peshchesh peshcheshuri s. n. (pop.) 1. plocon dar cadou. 2. mita.

a da (pe cineva) peshchesh expr. a preda (pe cineva) prins; a preda (pe cineva) dushmanului.

a duce peshchesh expr. v. a da mita.