PERSONÁL A personali e adj. s. n. I. Adj. 1. Care apartzine unei anumite persoane (1) privitor la o anumita persoana care este specific caracteristic pentru o persoana; individual propriu. ◊ Legaturi personale = legaturi de prietenie. Raspundere personala = raspundere care i revine cuiva sau care shio asuma cineva individual. ♦ Original. ♦ Cu personalitate puternica marcata. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al persoanei care vorbeshte; direct in persoana nemijlocit. 2. (In sintagmele) Tren personal (shi substantivat n.) = tren de persoane (1) care circula cu o viteza relativ mica shi care opreshte in toate statziile. (Gram.) Pronume personal = pronume care desemneaza diferitele persoane (1) shi care se declina schimbandushi forma dupa persoana numar shi caz. (Gram.) Mod personal = mod ale carui forme se modifica dupa cele trei persoane (3). (Gram.) Gen personal = categorie gramaticala existenta in unele limbi care diferentziaza persoanele de animale shi de lucruri. II. S. n. 1. (Cu sens colectiv) Totalitatea persoanelor (1) care lucreaza intro intreprindere intro institutzie pe un vehicul de transport terestru sau aerian etc. ♦ Categorie de angajatzi stabilita dupa anumite criterii: pregatire specializare sector de activitate etc. ♦ Serviciu dintro intreprindere sau institutzie care se ocupa cu angajarea salariatzilor cu evidentza lor. 2. Categorie de lucratori din cadrul unei intreprinderi sau institutzii care indeplinesc o munca cu acelashi specific. Din lat. personalis germ. personell personal it. personale fr. personnel.

personal ~a [At: GOLESCU I. 39 / V: (inv) ~e a ~nel sn ~rzo~ a / Pl: ~i ~e / E: lat personalis ger personell personal it personale fr personnel] 1 a Care apartzine unei anumite persoane (1) Si: (inv) personalicesc. 2 a Privitor la o anumita persoana (1). 3 a Care este specific caracteristic pentru o persoana (1). 4 a Individual. 5 a (Is) Legaturi ~e Legaturi de prietenie. 6 (Is) a Raspundere ~a Raspundere care i revine cuiva sau care shio asuma cineva individual. 7 a (Is) Drept ~ (icr drept real) Drept al unei persoane de a obliga o alta persoana sa dea sa faca sau sa nu faca ceva. 8 a (Is) Fisha ~a Fisha care contzine informatzii despre o persoana. 9 a Cu personalitate puternica. 10 av (Intarit prin „eu” „tu” „el”) Din punctul de vedere al unei persoane. 11 av Direct. 12 av In persoana. 13 av Nemijlocit. 14 av Destinat unei anumite persoane (1) Si: (inv) personaliceshte. 15 sn a (SHis tren ~) (Tren pentru persoane) care are viteza mai mica decat acceleratul shi care opreshte in toate statziile. 16 a (Is) Pronume ~ Pronume care substituie numele diverselor obiecte dupa locul sau functziunea lor in vorbire Si: (inv) pronume fratzesc. 17 a (Is) Mod ~ Mod ale carui forme se modifica dupa cele trei persoane. 18 a (Is) Verb ~ Verb care poate fi conjugat la toate persoanele. 19 a (Is) Gen ~ Categorie gramaticala existenta in unele limbi care diferentziaza persoanele (1) de animale shi lucruri. 20 sn (Csc) Totalitate a salariatzilor unei intreprinderi institutzii organizatzii obshteshti etc. 21 sn (Rar) Persoana (1) care apartzine personalului (22). 22 sn Serviciu dintro intreprindere intro institutzie etc. care se ocupa cu angajarea personalului (22) cu evidentza lui. 23 sn Categorie de salariatzi din cadrul unei intreprinderi sau institutzii care indeplinesc aceeashi munca.

PERSONÁL A personali e adj. s. n. I. Adj. 1. Care apartzine unei anumite persoane (1) privitor la o anumita persoana care este specific caracteristic pentru o persoana; individual propriu. ◊ Legaturi personale = legaturi de prietenie. Raspundere personala = raspundere care i revine cuiva sau care shio asuma cineva individual. ♦ Original. ♦ Cu personalitate puternica marcata. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al unei persoane care vorbeshte; direct in persoana nemijlocit. 2. (In sintagmele) Tren personal (shi substantivat n.) = tren de persoane care circula cu o viteza relativ mica shi care opreshte in toate statziile. (Gram.) Pronume personal = pronume care desemneaza diferitele persoane (1) shi care se declina schimbandushi forma dupa persoana numar shi caz. (Gram.) Mod personal = mod ale carui forme se modifica dupa cele trei persoane (3). II. S. n. 1. (Colectiv) Totalitatea persoanelor (1) care lucreaza intro intreprindere intro institutzie pe un vehicul de transport terestru sau aerian etc. ♦ Serviciu dintro intreprindere sau institutzie care se ocupa cu angajarea personalului (II 1). 2. Categorie de lucratori din cadrul unei intreprinderi sau institutzii care indeplinesc o munca cu acelashi specific. Din lat. personalis germ. personell personal it. personale fr. personnel.

PERSONÁL¹ s. n. Totalitatea persoanelor care lucreaza k salariatzi intro intreprindere intro institutzie etc. Drumea a fost salutat de personal. CAMIL PETRESCU T. II 87. El numi un comitet teatral care sa se ocupe cu alegerea pieselor cu infiintzarea personalului. NEGRUZZI S. I 341. ♦ Categorie de salariatzi in cadrul unei institutzii sau intreprinderi care indeplinesc o anumita munca. Personal tehnic. ♦ Totalitatea persoanelor de la bordul unui vehicul de transport terestru naval sau aerian care exercita o functzie de conducere sau de serviciu. Calatorii ishi pregatesc grabitzi bagajele spionatzi de ochii personalului de serviciu. BART S. M. 40. Personalul trenului umbla forfota. CARAGIALE O. II 163.

PERSONÁL s.n. Totalitatea persoanelor apartzinand unei institutzii unei intreprinderi etc. [Cf. fr. personnel it. personale].

PERSONÁL A I. adj. 1. care apartzine cuiva; specific pentru persoane. ◊ (adv.) in persoana insushi. ◊ original. 2. tren ~ (shi s. n.) = tren de persoane care opreshte in toate statziile; pronume ~ = pronume care arata persoana (2); mod ~ = mod verbal ale carui forme se modifica dupa cele trei persoane (2). II. s. f. (expozitzie) ~a = expozitzie a unui singur artist. III. s. n. totalitatea angajatzilor dintro institutzie sau intreprindere. (< lat. personalis germ. personal fr. personnel)

PERSONÁL¹ n. 1) Totalitate de persoane salariate (dintro intreprindere sau dintro institutzie). 2) Categorie de angajatzi din cadrul unei intreprinderi sau institutzii care efectueaza o munca cu acelashi specific. ~ul tehnic. /<lat. personalis germ. Personell Personal it. personale

personal a. 1. particular unei persoane: opiniune personala; 2. care atinge persoana: insulta personala; 3. Gram. care arata persoana: pronume personal: mod personal altul decat infinitivul. ║ adv. in propria persoana: a lucra personal. ║ n. toate persoanele ocupate intr’o administratziune sau intr’un serviciu: personalul uzinei.

*personál a adj. (lat. personalis). Particular propriŭ individual al persoaneĭ: calitatzĭ personale interese personale insulta personala. Egoist ĭubitor de persoana ta: copiiĭ is foarte personalĭ. Partzial care face personalitatzĭ (ataca orĭ favorizeaza o persoana): judecator personal. Fin. Contributziune personala aceĭa care o plateshte fiecare indiferent de orĭce alta avere. Gram. Pronume personale acelea care arata persoanele (eŭ tu el noĭ voĭ eĭ). Modurĭ personale acelea care aŭ terminatziunĭ k sa arate persoanele (indicativu conjunctivu optativu saŭ conditzionalu shi imperativu). S. n. pl. e shi urĭ. Totalitatea persoanelor ocupate intr’un ashezamint: personalu uneĭ fabricĭ uneĭ shcoale unuĭ minister. Adv. In mod personal luat in parte: a lucra personal.

personel sn vz personal

PERSONÁL adj. adv. s. 1. adj. individual particular propriu (inv.) obrazalnic particularistic particularnic partnic personalicesc personalnic. (Interese ~.) 2. adj. v. particular. 3. adj. individual particular privat propriu. (Proprietate ~.) 4. adj. v. intim. 5. adj. v. original. 6. adv. adj. direct nemijlocit. (Trateaza ~ cu el; are relatzii ~ cu el.) 7. s. angajatzi (pl.) salariatzi (pl.) slujbashi (pl.). (Tot ~ul unei institutzii.) 8. cadre (pl.). (Serviciul de ~.)