peripeție sf [At: HELIADE, O. II, 3387 / Pl: ~ii / E: fr péripétie] 1 Întâmplare sau serie de întâmplări sau de incidente neprevăzute și de obicei neplăcute. 2 (Lpl) Șir de întâmplări neprevăzute, impresionante, prezentate într-o operă literară.

PERIPEȚÍE, peripeții, s. f. (Mai ales la pl.) Întîmplare sau serie de întîmplări și incidente neprevăzute, impresionante, care intervin în viața cuiva; episod emoționant într-o operă literară. După multe peripeții, împreună cu alții, francezi și străini, ne-am salvat în Africa, unde se afla armata liberă. SADOVEANU, P. M. 22. Au legat prietenie cu toate că-i despart atîtea: limba, neamul, învățătura, peripețiile din viețile lor, atît de deosebite. C. PETRESCU, A. 441. Gogu profită să se plîngă iarăși de peripețiile călătoriei. Au avut trei pane de cauciuc și două la motor. REBREANU, R. I 156.

PERIPEȚÍE s.f. 1. Schimbare inopinată și accidentală a sorții în drama antică. ♦ Episod conținând evenimente imprevizibile dintr-o operă literară. 2. Întâmplare sau serie de întâmplări neprevăzute, emoționante, care intervin în viața cuiva. [Gen. -iei. / < fr. péripétie, it. peripezia, cf. gr. peripeteia].

PERIPEȚÍE s. f. 1. schimbare inopinată și accidentală a sorții în drama antică. ◊ episod conținând evenimente imprevizibile dintr-o operă literară. 2. întâmplare, serie de întâmplări neprevăzute, care intervin în viața cuiva. (< fr. péripétie, gr. peripeteia)

PERIPEȚÍE ~i f. 1) Întâmplare imprevizibilă și impresionantă care intervine în viața cuiva; istorie. 2) Întreprindere riscantă (descrisă într-o operă literară); pățanie; aventură. [G.-D. peripeției] /<fr. péripétie

peripeție f. 1. schimbarea situațiunii, a desnodământului, într’o operă dramatică; 2. întâmplare neprevăzută ce schimbă totul.

*peripețíe f., fr. péripétie, it. peripezia, d. vgr. peripeteia, d. peri, în prejur, și pípto, cad). Schimbare de situațiune, evoluțiune, fază, întîmplare: peripețiile uneĭ călătoriĭ, unuĭ războĭ, unuĭ romanț, uneĭ pĭese de teatru; om trecut pin multe peripețiĭ.

peripețíe s. f., art. peripețía, g.-d. art. peripețíei; pl. peripețíi, art. peripețíile

peripețíe s. f., art. peripețía, g.-d. art. peripețíei; pl. peripețíi, art. peripețíile

peripeție

PERIPEȚÍE s. întâmplare, pățanie, (Mold.) jitie, (fam.) istorie, tărășenie. (A trecut prin multe ~.)

PERIPEȚIE s. întîmplare, pățanie, (Mold.) jitie, (fam.) istorie, tărășenie. (A trecut prin multe ~.)