perforație sf [At: TURNESCU, MED. OP. 294^v/16 / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr perforation] 1-4 (Rar) Perforare (1-4). 5 (Ccr) Gaură făcută de un perforator (1). 6 (Ccr) Rană care străbate un mușchi, un organ.

PERFORÁȚIE, perforații, s. f. 1. Acțiunea de a (se) perfora; gaură făcută prin perforare. 2. (Med.) Rupere, spargere, găurire a unui organ, a unui țesut. Perforația intestinului.

PERFORÁȚIE s.f. Perforare; gaură realizată prin perforare. ♦ (Med.) Mic orificiu într-un organ cavitar sau viscer, apărut în urma unui proces inflamator, traumatic etc. [Gen. -iei, var. perforațiune s.f. / cf. fr. perforation].

PERFORÁȚIE s. f. perforare; gaură realizată prin perforare. ◊ (med.) mic orificiu într-un organ cavitar sau în viscere, apărut în urma unui proces patologic. (< fr. perforation, lat. perforatio)

PERFORÁȚIE ~i f. 1) v. A PERFORA. 2) Gaură apărută în urma operației de străpungere. 3) Deschizătură într-un organ sau țesut cauzată de o boală. [G.-D. perforației; Sil. -ți-e] /<fr. perforation, lat. perforatio, ~onis

perforațiune sf vz perforație

PERFORAȚIÚNE s.f. v. perforație.

perforați(un)e f. Med. ruptură accidentală într’un organ: perforațiunea intestinului.

*perforațiúne f. (lat. perforátio, -ónis). Acțiunea de a perfora. – Și -áție, dar ob. -áre.

perforáție (-ți-e) s. f., art. perforáția (-ți-a), g.-d. art. perforáției; pl. perforáții, art. perforáțiile (-ți-i-)

perforáție s. f. (sil. -ți-e), art. perforáția (sil. -ți-a), g.-d. art. perforáției; pl. perforáții, art. perforáțiile (sil. -ți-i-)

perforație

PERFORÁȚIE s. v. găurire.

PERFORAȚIE s. găurire, găurit, perforare, perforat, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold. și Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.)