opțiuni
  • info

10 definiții pentru peregrinare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEREGRINÁRE, peregrinări, s. f. Acțiunea de a peregrina; călătorie lungă prin locuri îndepărtate; peregrinație, peregrinaj. – V. peregrina.

PEREGRINÁRE, peregrinări, s. f. Acțiunea de a peregrina; călătorie lungă prin locuri îndepărtate; peregrinație, peregrinaj. – V. peregrina.

peregrinare sf [At: NEGULICI / Pl: ~nări / E: peregrina] 1-2 (Înv) Pelerinaj (1-2). 3 Călătorie lungă prin locuri depărtate. 4 (Înv) Cutreierare, perindare dintr-un loc în altul Si: (înv) peregrinaj (3), peregrinație Cf peregrina.

PEREGRINÁRE, peregrinări, s. f. Acțiunea de a peregrina; călătorie lungă, prin locuri depărtate. Ai ajuns la un liman, după ani de peregrinare. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 164. Hoinăreală. Ar fi voit să ajungă acasă, să doarmă, punînd capăt peregrinărilor. ARDELEANU, D. 167.

PEREGRINÁRE s.f. Acțiunea de a peregrina și rezultatul ei; rătăcire, călătorie; peregrinaj, peregrinație. [< peregrina].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

peregrináre (-re-gri-) s. f., g.-d. art. peregrinắrii; pl. peregrinắri

peregrináre s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. peregrinării; pl. peregrinări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PEREGRINÁRE s. peregrinație.

PEREGRINÁRE s. v. pelerinaj.

PEREGRINARE s. peregrinație.

peregrinare s. v. PELERINAJ.

Intrare: peregrinare
peregrinare substantiv feminin
  • silabație: pe-re-gri- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peregrinare
  • peregrinarea
plural
  • peregrinări
  • peregrinările
genitiv-dativ singular
  • peregrinări
  • peregrinării
plural
  • peregrinări
  • peregrinărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

peregrinare, peregrinărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a peregrina; călătorie lungă prin locuri îndepărtate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: călătorie pelerinaj peregrinaj peregrinație
    • format_quote Ai ajuns la un liman, după ani de peregrinare. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 164. DLRLC
    • 1.1. Hoinăreală. DLRLC
      sinonime: hoinăreală
      • format_quote Ar fi voit să ajungă acasă, să doarmă, punînd capăt peregrinărilor. ARDELEANU, D. 167. DLRLC
etimologie:
  • vezi peregrina DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.