PERCÉPTZIE perceptzii s. f. 1. Proces psihic de cunoashtere senzoriala prin care obiectele shi fenomenele sunt reflectate k intregi; p. ext. facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; intzelegere cunoashtere. ◊ Perceptzie extrasenzoriala = telepatie. 2. (In trecut) Institutzie care incasa impozitele sau taxele oficiale; cladire birou in care ishi avea sediul aceasta institutzie. ♦ Incasarea unui impozit sau a unei taxe oficiale. Din lat. perceptio fr. perception.

perceptzie sf [At: IORGOVICI O. 50/3 / V: (inv) ~iune (reg) ~cectzie ~cetzie (pmz) preceptzie price~ / Pl: ~i / E: lat preceptio onis fr perception] 1 Proces psihic prin care obiectele shi fenomenele din lumea obiectiva care actzioneaza nemijlocit asupra organelor de simtz sunt reflectate in conshtiintza omului in totalitatea insushirilor lor k un ansamblu unitar. 2 Imagine rezultata din perceptzie (1). 3 (Pex) Facultate de a percepe fenomenele lumii exterioare. 4 (Pex) Intzelegere. 5 (Pex) Inregistrare. 6 (Pex) Sesizare a unor nuantze detalii sau sunete vagi. 7 (Fin; inv) Institutzie de stat care incasa impozitele sau taxele oficiale Si: (Trs) perceptorat (1) perceptorie (1). 8 (Fin; inv) Cladire in care ishi avea sediul perceptzia (7) Si: (Trs) pereceptorat (2) perceptzie (2). 9 (Is) Agent de ~ Perceptor. 10 (Pex) Percepere (8). 11 (Pex) Functzie de perceptor. corectata

PERCÉPTZIE perceptzii s. f. 1. Proces psihic prin care obiectele shi fenomenele din lumea obiectiva care actzioneaza nemijlocit asupra organelor de simtz sunt reflectate in totalitatea insushirilor lor k un intreg unitar; imagine rezultata in urma acestei reflectari; p. ext. facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; intzelegere cunoashtere. 2. (In trecut) Institutzie care incasa impozitele sau taxele oficiale; cladire birou in care ishi avea sediul aceasta institutzie. ♦ Incasarea unui impozit sau a unei taxe oficiale. Din lat. perceptio fr. perception.

PERCÉPTZIE¹ perceptzii s. f. Reflectarea subiectiva in conshtiintza omului a obiectelor shi fenomenelor realitatzii obiective care actzioneaza direct asupra organelor de simtz (in functzie shi de experientza lui anterioara); imaginea k rezultat al acestei reflectari; facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare. TZaranii... au simtzul instinctiv al adevarului shi perceptzia demnitatzii omeneshti. SADOVEANU E. 193. Perceptzii multiple ale momentului ishi gaseau in el rasunetul shi atentzia cuvenita. VLAHUTZA O. A. III 64. Varianta: perceptziúne s. f.

PERCÉPTZIE² perceptzii s. f. (In vechea organizare a finantzelor) Oficiu care incasa impozitele sau alte taxe oficiale. ♦ Faptul de a incasa impozite; percepere. (Atestat in forma perceptziune) Modul perceptziunii impozitelor. HASDEU I. V. 46. Varianta: perceptziúne s. f.

PERCÉPTZIE s.f. I. Forma de reflectare nemijlocita in conshtiintza omului a realitatzii obiective care actzioneaza asupra organelor de simtz; imagine care rezulta din aceasta reflectare. II. (In trecut) Oficiu al fiscului unde se incasau impozitele. [Gen. iei var. perceptziune s.f. / cf. fr. perception lat. perceptio].

PERCÉPTZIE s. f. 1. institutzie financiara care calculeaza shi incaseaza impozite taxe amenzi etc. de la populatzie. 2. reflectare subiectiva in conshtiintza omului a obiectelor shi fenomenelor realitatzii obiective care actzioneaza nemijlocit asupra organelor de simtz; imagine care rezulta din aceasta reflectare. (< fr. perception lat. perceptio)

PERCÉPTZIE¹ ~i f. 1) Proces psihic prin care obiectele shi fenomenele din realitate sunt percepute direct cu ajutorul organelor de simtz. 2) Imagine a obiectelor shi fenomenelor inconjuratoare rezultata din acest proces psihic. 3) Capacitate perceptiva. [G.D. perceptziei] /<lat. perceptio ~onis fr. perception

PERCÉPTZIE² ~i f. inv. 1) Oficiu de incasare a impozitelor shi a taxelor. 2) Cladire in care se afla acest oficiu. [G.D. perceptziei] /<lat. perceptio ~onis fr. perception

percectzie sf vz perceptzie

perceptziune sf vz perceptzie

percetzie sf vz perceptzie

preceptzie sf vz perceptzie

priceptzie sf vz perceptzie

PERCEPTZIÚNE¹ s. f. v. perceptzie¹.

PERCEPTZIÚNE² s. f. v. perceptzie².

PERCEPTZIÚNE s.f. v. perceptzie.

perceptzi(un)e f. 1. facultatea de a percepe; 2. act prin care spiritul iea cunoshtintza de obiectele exterioare cari au lovit simtzurile; 3. strangerea impozitelor; 4. (perceptzie) functziunea shi biuroul perceptorului.

*perceptziúne f. (lat. percéptio ónis. V. acceptziune). Incasarea unuĭ impozit. Functziunea de perceptor. Localu saŭ bĭurou in care se incaseaza birurile. Fig. Auzire simtzire constatare: perceptziunea unuĭ sunet. SHi éptzie.

percéptzie (tzie) s. f. art. percéptzia (tzia) g.d. art. percéptziei; pl. percéptzii art. percéptziile (tzii)

percéptzie (psih. fin.) s. f. (sil. tzie) art. percéptzia (sil. tzia) g.d. art. percéptziei; pl. percéptzii art. percéptziile (sil. tzii)

perceptzie

perceptzie tzii (locul unde se percep impositele).

perceptziune ni (actul de a percepe cu mintea).

PERCÉPTZIE s. I. v. cunoashtere. II. 1. v. administratzie financiara. 2. v. fisc.

PERCEPTZIE s. I. cunoashtere intzelegere. pricepere. (Proces de ~.) II. (FIN.) 1. administratzie financiara (reg.) perceptorat (Transilv.) perceptorie. (Localul ~.) 2. fisc (prin Transilv.) perceptorat perceptorie. (Ai platit impozitele la ~ ?)