O definiție pentru pentaclu (pl. -ri)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PENTÁCLU s. n. talisman în formă de pentagramă. (< fr. pentacle)
Intrare: pentaclu (pl. -ri)
pentaclu (pl. -ri) substantiv neutru
| substantiv neutru (N39) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)