pensulă sf [At: LB / V: (înv) pemsel sn, ~nțel sn, ~nzăl sn, ~nzlu sn, pin~ / Pl: ~le / E: ger Pinsel] 1 Instrument de diferite forme și mărimi alcătuit dintr-un smoc de fire de păr (de porc, de cal etc.) sau de material plastic prinse într-o coadă de lemn sau de metal, folosit în pictură și în vopsitorie pentru întinderea culorilor, a vopselelor etc. sau pentru a șterge de praf o suprafață mică, a aduna sau a aplica o substanță etc. Si: (reg) meciuc, meseleuaș, meseleu mic, meseluț mic, pămătuf, penel, pențăluș¹, perioară¹ (2), periucă. 2 (Liv; îe) A mânui ~la A picta. 3 (Fig; rar) Pensulație (2).

PÉNSULĂ, pensule, s. f. Instrument alcătuit dintr-un smoc de fire de păr prins într-o coadă (scurtă) de lemn sau de metal, servind la întinderea vopselelor, a lacurilor etc. pe o suprafață sau la îndepărtarea prafului de pe o suprafață. V. penel. Dacă greșeai, lucrătoarele și lucrătorii te spoiau cu pensula pe nas și te certau. PAS, Z. I 270. Flacăra mistuiește lucrările pensulei, tîlharii jăfuiesc comorile, dar cînticul scapă în veci cu viață și se strecoară printre oameni. ODOBESCU, S. I 184.

PÉNSULĂ s.f. Unealtă formată dintr-un smoc de fire de păr legate de un mâner, cu care se pictează, se întinde un clei etc. 2. (Fig.; liv.) Pensulație (1) [în DN]. [< germ. Pinsel].

PÉNSULĂ s. f. unealtă dintr-un smoc de fire de păr legate de un mâner, cu care se pictează, se întinde un clei etc. (< germ. Pinsel)

PÉNSULĂ ~e f. Instrument de vopsit sau de colorat, constând dintr-un smoc de păr sau din fire sintetice, prins într-o coadă (de lemn, de metal etc.). /<germ. Pinsel

pensulă f. penel. [Nemț. PINSEL].

*pénsulă f., pl. e (germ. pinsel, d. lat. penicillus și -illum, de unde și fr. pinceau, a. î.). Condeĭ, penel, periuță de văpsit orĭ de pictat. V. bidinea.

pemsel sn vz pensulă

pențel sn vz pensulă

penzăl sn vz pensulă

penzlu sn vz pensulă

pinsulă sf vz pensulă

pénsulă s. f., g.-d. art. pénsulei; pl. pénsule

pénsulă s. f., g.-d. art. pénsulei; pl. pénsule

PÉNSULĂ s. (reg.) meciuc, mescleuaș, pămătuf, pențăluș, perie, perioară, periucă. (O ~ de vopsit.)

PENSULĂ s. (reg.) meciuc, meseleuaș, pămătuf, pențăluș, perie, perioară, periucă. (O ~ de vopsit.)

pénsulă (pénsule), s. f. – Pămătuf, penel. Germ. Pinsel.