PELÍN (1) s. m. (2 3) s. n. 1. S. m. Planta erbacee cu frunze compuse spintecate albeverzui paroase shi cu flori galbene intrebuintzata in medicina shi la prepararea unor bauturi (Artemisia absinthium). ◊ Pelin alb (sau mic) = planta asemanatoare cu pelinul (1) cu frunze albe paroase (Artemisia austriaca). Pelin de maturi = planta erbacee cu flori verzuibrune dispuse in capitule (Artemisia scoparia). 2. S. n. Vin cu gust amarui obtzinut prin tratarea lui cu pelin (1). 3. S. n. Bautura foarte amara preparata din frunze de pelin (1) shi folosita in scopuri curative. Din bg. pelin.

PELÍN m. Planta erbacee amara la gust cu tulpina erecta ramificata cu frunze verzicenushii pe fatza shi argintiisurii pe dos shi cu flori galbene aromate folosita in medicina shi in industria bauturilor alcoolice. /<bulg. pelin

pelín (planta) s. m.

pelín (bautura) s. n. (sorturi) pl. pelínuri

PELÍN s. (BOT.) 1. (Artemisia absinthium) (reg.) pelinitza iarbafecioarelor lemnulDomnului. 2. (Artemisia scoparia) (reg.) pelinitza.

PELÍN s. v. imortela pelinaritza pelinitza plevaitza.