PEDOLOGÍE² s. f. 1. Disciplina care studiaza psihologic copilul k fiintza al carei univers difera calitativ de lumea adultului shi care parcurge un proces de socializare. 2. (Biol.) Studiul caracterelor somatice determinate de factorii biologici de ereditate etc. Din fr. pédologie.

pedologie² sf [At: CONTEMP. 1949 nr 164 7/1 / Pl: ~ii / E: fr pédologie] 1 Curent pedagogic dupa care soarta shi caracterul copilului sunt influentzate fatal de ereditate shi de mediul social conceput k invariabil. 2 (Blg) Studiu al caracterelor somatice determinate de factorii biologici de ereditate etc.

PEDOLOGÍE² s. f. 1. Curent pedagogic care sustzine k dezvoltarea copilului ar fi determinata fatal de ereditate shi de mediul sau social (conceput k invariabil). 2. (Biol.) Studiul caracterelor somatice determinate de factorii biologici de ereditate etc. Din fr. pédologie.

PEDOLOGÍE² s. f. 1. Disciplina care se ocupa cu problemele pedagogice ale dezvoltarii copiilor in functzie de ereditatea acestora. 2. (Med.) Studiul caracterelor somatice determinate de factorii biologici de ereditate.

PEDOLOGÍE² s.f. 1. SHtiintza despre copil. ♦ Curent in pedagogie care sustzine k soarta copilului ar fi determinata in mod fatal de ereditate shi de mediul sau social conceput k invariabil. 2. (Biol.) Studiul caracterelor somatice determinate de factorii biologici de ereditate etc. [Gen. iei. / < fr. pédologie cf. gr. pais copil logos studiu].

PEDOLOGÍE² s. f. 1. shtiintza despre copil. 2. curent in pedagogie care sustzine k soarta copilului ar fi determinata in mod fatal de ereditate shi de mediul sau social socotit imuabil. 3. studiu al caracterelor somatice determinate de factorii biologici de ereditate etc. (< fr. pédologie)

PEDOLOGÍE² f. Ansamblu de conceptzii psihologice biologice shi sociologice care sustzin k dezvoltarea copilului este determinata de ereditate shi de influentza mediului social. [G.D. pedologiei] /<fr. pédologie

pedologíe f. (vgr. pais paidós copil shi logie cuv. creat la 1893 de Americanu Otto Chrisman). SHtiintza creshteriĭ copiilor in privintza fizica. V. pedagogie.

pedologíe s. f. art. pedología g.d. pedologíi art. pedologíei

pedologíe (geol. ped. biol.) s. f. art. pedología g.d. pedologíi art. pedologíei

PEDO₁ „tinar copil; creshtere educatzie”. ◊ gr. pais paidos „copil” > fr. pédo it. id. engl. id. germ. pädo > rom. pedo. □ ~filie (v. filie₁) s. f. atractzie sexuala pentru copii care se manifesta mai ales la batrini; ~gamie (v. gamie) s. f. 1. Amfimixie prin copularea gametzilor haploizi shi formarea zigotului. 2. Fuzionare a celulei adulte cu una tinara la zaharomicete; ~geneza (v. geneza) s. f. 1. Precocitate a infloririi unor plante lemnoase in stadiul juvenil. 2. Inmultzire sexuata in stare larvara; ~logie (v. logie₁) s. f. 1. SHtiintza despre copil. 2. Curent in pedagogie care a absolutizat factorul biopsihic in educatzia copilului. 3. Studiu al caracterelor somatice determinate de factorii biologici ereditari etc.; ~morfoza (v. morfoza) s. f. fenomen al stabilizarii unor structuri primitive sau larvare in stadiul de animal adult; ~nosologie (v. noso v. logie₁) s. f. studiu al bolilor caracteristice copilariei; ~psihiatrie (v. psih/o v. iatrie) s. f. disciplina care studiaza bolile psihice ale copilului; ~tehnie (v. tehnie) s. f. ansamblu de tehnici de educare shi de reeducare a copiilor; sin. tehnologia creshterii copilului.

PEDOLOGÍE² (< fr. {i}; {s} pedo¹ + gr. logos „studiu”) s. f. SHtiintza care studiaza psihologic copilul k fiintza al carei univers difera calitativ de lumea adultului shi care parcurge un proces de socializare. P. a fost intemeiata in sec. 19 de W. Th. Preyer shi dezvoltata in sec. 20 de J. Piaget E. Claparède H. Walton A.L. Gesell.