PEDICÚTZA pedicutze s. f. Mica planta tiritoare ramificata cu frunze dese cu ramuri drepte terminate cu cite un spic de frunze fertile cu sporange; praful galben (sporii) din sporange se intrebuintzeaza in medicina (Lycopodium clavatum); brincaursului. (Atestat in forma pedecutza) Pedecutza... numita shi brincaursului e o buruiana mica shi face flori galbioare. SHEZ. XV 102. Varianta: pedecútza s. f.

PEDICÚTZA ~e f. Planta erbacee cu tulpina culcata shi ramificata avand frunze mici aciculare ce creshte in padurile montane; bradishor. /pedica + suf. ~utza

pedicutza f. planta cu al carii praf galben (numit praful strigoilor) babele vrajesc k sa iea mana vacilor iar tzaranul spala cu fiertura dintr’insa caii plini de raie (Lycopodium clavatum). [Origina necunoscuta].

pedicútza f. pl. e (d. pedica). O planta numita shi pedica shi cornishor. V. cornishor.

pédica (est) shi pĭédica pĭédeca (vest) f. pl. ĭ (lat. pĕdĭk it. piédica pv. petge fr. piège. V. impedec pedestru). Lucru care impedeca mersu unuĭ om unuĭ animal uneĭ mashinĭ cum ar fi picĭoru carel puĭ inaintea picĭoarelor altuĭa k sal facĭ sa cada funia saŭ lantzu cu care legĭ picĭoarele anterioare ale caluluĭ k sa nu fuga de la pascut (V. paĭvan) funia lantzu orĭ butucu cu care opreshtĭ roata uneĭ carutze cind merge la vale (V. talaghir) pĭesa de otzel care tzine ridicat cocoshu pushtiĭ in ainte de a lovi capsa scindurica care opreshte sulurile la razboĭu de tzesut sh. a.: a pune pedica cuĭva saŭ la ceva. O planta numita shi pedicutza. Fig. Obstacul dificultate.