10 definitzii pentru pedant (s.m.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
PEDÁNT A pedantzi te adj. s. m. shi f. 1. Adj. (Despre oameni shi manifestarile lor) Cu pretentzii de eruditzie shi de competentza deosebita; meticulos; minutzios peste masura; pedantic pedantesc. 2. S. m. shi f. Persoana care face mereu parada de eruditzia sa shi care supara prin minutziozitate exagerata in lucruri neinsemnate; persoana deosebit de meticuloasa. Din fr. pédant germ. Pedant.
PEDÁNT A pedantzi te adj. s. m. shi f. 1. Adj. (Despre oameni shi manifestarile lor) Cu pretentzii de eruditzie shi de competentza deosebita; meticulos; minutzios peste masura; pedantic pedantesc. 2. S. m. shi f. Persoana care face mereu parada de eruditzia sa shi care supara prin minutziozitate exagerata in lucruri neinsemnate; persoana deosebit de meticuloasa. Din fr. pédant germ. Pedant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
pedant ~a [At: HELIADE O. II 81 / Pl: ~ntzi ~e / E: fr pédant ger pedant] (D. oameni) 1 a Care are pretentzii de eruditzie shi de competentza Si: (inv) pedantesc (1) pedantic (1). 25 av a (Intrun mod) (exagerat de) meticulos Si: (inv) pedantesc (23) pedantic (23). 67 smf a (Persoana) care face mereu parada de eruditzie de competentza deosebita. 89 smf a (Persoana) care supara prin minutziozitate exagerata in lucrurile cele mai neinsemnate. 10 smf (Fri) Profesor. 11 smf (Fri) Invatzator.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
PEDÁNT2 A pedantzi te s. m. shi f. Persoana care face parada de eruditzie; om meticulos peste masura tipicar. V. formalist chitzibushar. Grashi pedantzi burdufi de carte shi denvatzatura goi Bogatashi ce cu piciorul datzi la inimi in gunoi. MACEDONSKI O. I 97. Poate vrun pedant cu ochii cei verzui peste un veac Printre tomuri bracuite ashezat shi el un brac Aticismul limbii tale o sal puna la cintari Colbul ridicat din cartetzi lo sufla din ochelari. EMINESCU O. I 134. Daca este k neamul romin sa aiba shi el o limba shi o literatura spiritul public va parasi caile pedantzilor shi se va indrepta la izvorul adevarat: la traditziile shi obiceiurile pamintului unde stau ascunse inca shi formele shi stilul. RUSSO S. 36.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
PEDÁNT A adj. s.m. shi f. (Cel) care are pretentzii neintemeiate de erudit; meticulos chitzibushar formalist. [< fr. pédant].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
PEDÁNT A adj. s. m. f. (cel) care are pretentzii nejustificate de eruditzie de competentza; meticulos formalist. (< fr. pédant germ. Pedant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
PEDÁNT ~ta (~tzi ~te) shi substantival 1) (despre persoane) Care manifesta un spirit exagerat de disciplina shi punctualitate (mai ales in lucruri neinsemnate); caracterizat prin meticulozitate deosebita. 2) Care are pretentzii de eruditzie shi de superioritate; doctoral. /<fr. pédant germ. Pedant
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
pedant m. cel ce face parada cu shtiintza sa. ║ a. un aer pedant.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*pedánt a s. (fr. pédant d. it. pedant cuv. de aceĭashĭ orig. cu pedagog). Ignorant autoritar care da o colosala importantza lucrurilor neinsemnate shi pretinde k totzĭ sa faca k el: un pedant din evu mediŭ. Adj. Un aer pedant o carte pedanta. Adv. In mod pedant. V. tipicar pareatca shi chitzibushar.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
pedánt adj. m. s. m. pl. pedántzi; adj. f. s. f. pedánta pl. pedánte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
pedánt adj. m. s. m. pl. pedántzi; f. sg. pedánta pl. pedánte
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
pedant, pedantzisubstantiv masculin pedanta, pedantesubstantiv feminin
- 1. Persoana care face mereu parada de eruditzia sa shi care supara prin minutziozitate exagerata in lucruri neinsemnate; persoana deosebit de meticuloasa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Grashi pedantzi burdufi de carte shi denvatzatura goi Bogatashi ce cu piciorul datzi la inimi in gunoi. MACEDONSKI O. I 97. DLRLC
- Poate vrun pedant cu ochii cei verzui peste un veac Printre tomuri bracuite ashezat shi el un brac Aticismul limbii tale o sal puna la cintari Colbul ridicat din cartetzi lo sufla din ochelari. EMINESCU O. I 134. DLRLC
- Daca este k neamul romin sa aiba shi el o limba shi o literatura spiritul public va parasi caile pedantzilor shi se va indrepta la izvorul adevarat: la traditziile shi obiceiurile pamintului unde stau ascunse inca shi formele shi stilul. RUSSO S. 36. DLRLC
-
etimologie:
- pédant DEX '09 DEX '98 DN
- Pedant DEX '09 DEX '98 MDN '00