optziuni
  • info

17 definitzii pentru partinitor

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

PARTINITÓR OÁRE partinitori oare adj. Care partineshte favorizeaza protejeaza pe cineva in dauna altcuiva. Partini + suf. tor.

PARTINITÓR OÁRE partinitori oare adj. Care partineshte favorizeaza protejeaza pe cineva in dauna altcuiva. Partini + suf. tor.

partinitor ~oare [At: MINEIUL (1776) 14v2/30 / V: (inv) ~ten~ ~iu / Pl: ~i ~oare / E: partini + tor] 12 smf a (Persoana) care favorizeaza in mod conshtient pe cineva Si: (rar) partzial2 (reg) partaluitor (inv) ocrotitor protector Vz subiectiv. 3 a (Inv; d. circumstantze) Favorabil. 45 smf a (Inv) (Persoana) care participa la ceva. 67 smf a (Inv) (Persoana) care contribuie la ceva.

PARTINITÓR OÁRE partinitori oare adj. Care partineshte favorizeaza protejeaza pe cineva care tzine partea cuiva (in dauna altuia). Locuitorii de pe la multe razeshii nu sau improprietarit din cauza k in comisiunea adhoc au fost oameni partinitori. I. IONESCU D. 202.

PARTINITÓR ~oáre (~óri ~oáre) (in opozitzie cu nepartinitor) Care partineshte; care tzine parte cuiva; partzial. /a partini + suf. ~tor

partinitor a. shi m. partzial care tzine partea cuiva in paguba altuia: un judecator nu trebuie sa fie niciodata partinitor.

partinitór oáre adj. Care partineshte partzial.

partenitor ~oare a vz partinitor

partinitoriu ~orie a vz partinitor

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

partinitór adj. m. pl. partinitóri; f. sg. shi pl. partinitoáre

partinitór adj. m. pl. partinitóri; f. sg. shi pl. partinitoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

PARTINITÓR adj. partizan partzial patimash subiectiv tendentzios (rar) pasionat (reg.) partaluitor. (O atitudine evident ~oare.)

PARTINITÓR adj. v. binefacator favorabil prielnic propice.

PARTINITÓR s. v. aparator ocrotitor protector sprijin sprijinitor sustzinator.

PARTINITOR adj. partzial patimash subiectiv tendentzios (rar) pasionat (reg.) partaluitor. (O atitudine evident ~.)

partinitor adj. v. BINEFACATOR. FAVORABIL. PRIELNIC. PROPICE.

partinitor s. v. APARATOR. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSTZINATOR.

Partinitor ≠ impartzial

Intrare: partinitor
partinitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • partinitor
  • partinitorul
  • partinitoru‑
  • partinitoare
  • partinitoarea
plural
  • partinitori
  • partinitorii
  • partinitoare
  • partinitoarele
genitiv-dativ singular
  • partinitor
  • partinitorului
  • partinitoare
  • partinitoarei
plural
  • partinitori
  • partinitorilor
  • partinitoare
  • partinitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
partenitor
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
partinitoriu
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

partinitor, partinitoareadjectiv

  • 1. Care partineshte favorizeaza protejeaza pe cineva in dauna altcuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: impartzial
    • format_quote Locuitorii de pe la multe razeshii nu sau improprietarit din cauza k in comisiunea adhoc au fost oameni partinitori. I. IONESCU D. 202. DLRLC
etimologie:
  • Partini + sufix tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.