6 definitzii pentru parintzel
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
PARINTZÉL parintzei s. m. (Fam.) Diminutiv al lui parinte (5). Parinte + suf. el.
PARINTZÉL parintzei s. m. (Fam.) Diminutiv al lui parinte (5). Parinte + suf. el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
parintzel sm [At: PANN P. V. I 75/13 / Pl: ~ei / E: parinte + el] 14 (Fam; shhp) Parinte (2021) (tanar).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
PARINTZÉL parintzei s. m. (Familiar) Diminutiv al lui parinte (4). Eu parintzele dupa cum ai cuvintat Am facut bune shi rele shi crez k voi fi iertat. PANN P. V. I 75. Turcu bea shi sembata SHi din gura cuvinta: Parintzele parintzele Dauzi cuvintele mele K nu graiesc vorbe rele. JARNÍKBIRSEANU D. 489.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
parintzél m. pl. eĭ. Dim. d. parinte (preut calugar).
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
parintzél (fam.) s. m. pl. parintzéi art. parintzéi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
parintzél s. m. pl. parintzéi art. parintzéi
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
parintzel, parintzeisubstantiv masculin
-
- Eu parintzele dupa cum ai cuvintat Am facut bune shi rele shi crez k voi fi iertat. PANN P. V. I 75. DLRLC
- Turcu bea shi sembata SHi din gura cuvinta: Parintzele parintzele Dauzi cuvintele mele K nu graiesc vorbe rele. JARNÍKBIRSEANU D. 489. DLRLC
-
etimologie:
- Parinte + sufix el. DEX '98 DEX '09