parfumat ~a a [At: CR (1848) 12²/ 75 / V: (inv) prof~ / Pl: ~atzi ~e / E: parfuma] 1 Care miroase frumos Si: (inv) parfumator (1). 2 Care raspandeshte parfum Si: (inv) parfumator (2). 3 Care este impregnat cu parfum Si: imbalsamat inmiresmat miresmat (inv) parfumator (3) (ivr) miresmator mirosnic. 4 (D. produse comestibile) Aromat shi placut la gust.

PARFUMÁT A parfumatzi te adj. 1. Care miroase frumos care raspindeshte parfum. Mai sint inca roze mai sint SHi tot parfumate shi ele Asha cum au fost shi acele Cind cerul credeam pe pamint. MACEDONSKI O. I 195. In jurul tau palpitantreaga fire; Iar floriles asha de parfumate! VLAHUTZA O. A. 85. Pe malurile fragede Creshteau flori parfumate. BOLINTINEANU O. 121. 2. Impregnat cu parfum. Citeva vorbe o stringere de mina shi disparea iar in parfumatul ei etac implind noptzile cu dulci shi neuitate visuri. EMINESCU N. 59. ◊ Fig. Era o atmosfera parfumata o atmosfera de idei inalte frumos spuse. SADOVEANU E. 102. Fatza pamintului tresarea sub suflarea calda shi parfumata a primaverii. BOLINTINEANU O. 459. Varianta: (invechit) profumát a (ODOBESCU S. III 33) adj.

PARFUMÁT A adj. 1. Care raspandeshte parfum care miroase placut. 2. Stropit cu parfum. [< parfuma].

profumat ~a a vz parfumat

PARFUMÁT adj. 1. v. inmiresmat. 2. aromat aromatic imbalsamat imbatator inmiresmat (rar) balsamic balsamiu binemirositor. (O substantza ~.) 3. odorant odorifer. (Esentza ~.)

PARFUMAT adj. 1. imbalsamat imbatator inmiresmat (rar) tamiiat (pop.) miresmat (inv.) miresmator mirosnic parfumator (fig.) dulce. (Un miros ~; aer ~.) 2. aromat aromatic imbalsamat imbatator inmiresmat (rar) balsamic balsamiu binemirositor. (O substantza ~.) 3. odorant odorifer. (Esentza ~.)