pardos¹ sm [At: MOXA, 362/19 / V: ~oț, ~duț / A și: ~os / Pl: ~oși / E: slv парьдось, ngr πάρδος, mg párduc] (Înv) 1 (Zlg) Panteră (Felis pardus). 2 (Fig) Om curajos. 3-4 (Piele sau) blană de panteră.

pardos² s [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 237^v/24 / Pl: nct / E: pvb pardosi] (Înv) Pardoseală.

PÁRDOS, pardoși, s. m. (Astăzi mai ales poetic) Leopard. Ele vin din fundul lumii, de prin clime înfocate, De la India brahmină, unde fiarele-ncruntate, Pardoși, tigri, șerpi gigantici stau în jungli tupilați. ALECSANDRI, P. III 28. Defăimă năpăstuirea, Pe urși, tigri, lei, pardoși, Arătînd a lor turbare Și a sîngelui vărsare, Și că sînt nesățioși. ALEXANDRESCU, P. 32. (Metaforic) Arhiereul Gherontie să iasă înaintea biruitorului cu pîne și sare. Și dacă închinăciunea e bine primită, am să văd; socot că mă voi osteni și eu pînă la curte, să îmblînzesc leul și pardosul. SADOVEANU, N. P. 345.

PÁRDOS ~și m. 1) înv. Mamifer exotic carnivor, foarte agil, de talie mare, având corp puternic și mlădios, coadă lungă și blană galbenă cu pete negre; leopard; panteră. 2) Blana acestui mamifer. 3) fig. Om curajos, viteaz. /<sl. parudosu, ngr. párdos

pàrdos m. 1. leopard: pardoși, tigri, șerpi gigantici AL.; 2. fig. viteaz: pardoși dela Lipneț AL. [Slav. PARŬDUSŬ (din lat. PARDUS)].

1) párdos m., pl. șĭ (vsl. parŭdosŭ, parŭdusŭ și parŭdŭ, d. vgr. párdos, de unde și lat. pardus. V. leopard). Vechĭ. Leopard. Fig. Viteaz.

2) párdos n. (ngr. pátos, pardoseală. V. pardosesc). Vechĭ. Pardoseală.

pardoț sm vz pardos¹

parduț sm vz pardos¹

párdos (înv.) s. m., pl. párdoși

párdos s. m., pl. párdoși

PÁRDOS s. v. leopard, panteră, pardoseală, podea.

pardos s. v. LEOPARD. PANTERĂ. PARDOSEALĂ. PODEA.

párdos (párdoși), s. m. – Panteră. Mgr. πάρδος, parțial prin intermediul sl. parŭdosŭ (Cihac, II, 246; Conev 56; Vasmer, Gr., 111). Sec. XVII, înv.