PARAZÍT A parazitzi te adj. s. m. s. f. 1. Adj. s. m. shi f. (Organism animal sau vegetal) care traieshte shi se hraneshte pe seama altui organism caruia i provoaca adesea daune boli sau chiar moartea. 2. Adj. s. m. shi f. Fig. (Persoana) care traieshte din munca altora care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util efectiv; de prisos inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbatzii electromagnetice de origine externa in transmisiile radiofonice de telecomunicatzii etc. cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosfera. Din lat. parasitus germ. Parasit fr. parasite.

parazit ~a [At: DRLU / Pl: ~itzi ~e / E: lat parasitus ger Parasit fr parasite] 12 smf a (Organism animal sau vegetal) care traieshte shi se hraneshte pe seama altui organism de obicei provocandui boli sau chiar moartea Si: parazitar (1). 34 smf a (Fig) (Persoana clasa sociala etc.) care traieshte din munca altora Si: parazitar (3) Vz profitor trantor. 5 smf (Ant) Persoana care era invitata la masa unui bogatash pentru al amuza. 67 smf a (Iuz) (Persoana) care mananca intotdeauna la masa altuia Si: parazitar (4). 8 a (Fig) Care este de prisos Si: inutil parazitar (5). 9 smp (SHis ~itzi electromagnetici) Perturbatzii electromagnetice de origine externa de tipul zgomotelor produse in transmisiile radiofonice de telecomunicatzii etc. din cauza descarcarilor electrice din atmosfera a scanteilor de la unele aparate electrice etc. 10 sm (Rar) Fibra secundara pe firul unei gogoshi de matase.

PARAZÍT A parazitzi te adj. subst. 1. Adj. s. m. shi f. (Organism animal sau vegetal) care traieshte shi se hraneshte pe seama altui organism caruia i provoaca adesea daune boli sau chiar moartea. 2. Adj. s. m. shi f. Fig. (Persoana) care traieshte din munca altora care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util efectiv; de prisos inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbatzii electromagnetice de origine externa in transmisiile radiofonice de telecomunicatzii etc. cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosfera. Din lat. parasitus germ. Parasit fr. parasite.

PARAZÍT ² A parazitzi te s. m. shi f. 1. Planta sau animal care traieshte pe un organism strain viu hraninduse exclusiv cu substantzele organice scoase din acesta. Parazitzi intestinali. ▭ Uredinalele fiind parazitzi intercelulari... provoaca... o scadere a cantitatzii de protoplasma din celule SAVULESCU M. U. I 96. 2. Fig. Persoana care traieshte din munca altora. V. trintor profitor. Situatzia asta de parazit profitor il innebuneshte. CAMIL PETRESCU T. U 91. Sint oameni care ocupa in societate un rol mult mai onorabil decit regii care nu se multzumesc sa fie parazitzii auritzi shi indantelatzi ai popoarelor. LIT. ANTIMONARHICA 156. 3. (La pl.) Zgomote caracteristice care se produc intrun aparat de telecomunicatzii din cauza descarcarilor electrice din atmosfera a scinteilor de la un aparat electric invecinat etc. Incepe sami explice intii planul radioului... E fericit k poate sa prinda fara parazitzi toate orashele mari din Europa. SAHIA U.R.S.S. 131. 4. Fibra secundara pe firul unei gogoshi de matase provenita dintrun defect al aparatului excretor al viermelui de matase.

PARAZÍT A s.m. shi f. 1. Invitat la masa unui bogatash din vechea Roma pentru al amuza. 2. (Fig.) Persoana care traieshte pe seama alteia. 3. Fiintza care traieshte pe organismul unei alte fiintze vii hraninduse exclusiv cu substantzele produse de aceasta. 4. (la pl.) Perturbatzie produsa in transmisiile de telecomunicatzii datorita descarcarilor electrice din atmosfera scanteilor produse de unele aparate electrice etc. // adj. 1. (Despre fiintze) Care duce o viatza de parazit; parazitar. 2. (Fig.) Care nu produce nimic care traieshte din munca altora. ♦ (Fig.) Lipsit de functzie; de prisos. [Cf. fr. parasite lat. parasitus gr. parasitos < para alaturi sitos mancare].

PARAZÍT¹ A I. s. m. f. 1. organism care traieshte pe un alt organism gazda hraninduse exclusiv cu substantzele produse de acesta. 2. (fig.) cel care traieshte pe seama muncii altora. 3. (pl. m.) perturbatzii in transmisiile de telecomunicatzii datorita descarcarilor electrice din atmosfera sau scanteilor produse de unele aparate electrice. II. adj. 1. parazitar. 2. (fig.) care nu are un rol util care traieshte din munca altora. (< fr. parasite lat. parasitus germ. Parasit)

PARAZÍT¹ ~ta (~tzi ~te) shi substantival 1) (despre organisme vegetale shi animale) Care are drept sursa de hrana un alt organism. Insecta ~ta. Ciuperca ~ta. 2) fig. (despre persoane sau grupuri sociale) Care nu lucreaza traind din munca altora. /<lat. parasitus germ. Parasit fr. parasite

PARAZÍT² ~tzi m. la pl. Perturbatzii in receptzia undelor electromagnetice provocate de alte aparate electrice sau de fenomene atmosferice. /<lat. parasitus germ. Parasit fr. parasite

parazit m. cel ce mananca obishnuit la masa altuia lingau. ║ a. 1. care traieshte pe spinarea altuia; plante parazite cari vegeteaza pe altele (iedera ciuperci etc.); insecte parazite cari traiesc pe alte animale (purici paduchi etc.); 2. care se desvolta in paguba substantzei unui corp viu: excrescentza parazita; 3. fig. supraabundant superfluu: ornamente parazite.

*parazít a s. (lat. parasitus f. íta d. vgr. parásitos d. pará alaturea shi sitos mincare). La ceĭ vechĭ oaspete perpetuŭ la masa unuĭ bogat care trebuĭa sal amuzeze lingaŭ: parazitu e unu din tipurile preferate ale comediiĭ latine. Animal saŭ planta care traĭeshte pe socoteala altuĭ animal orĭ alteĭ plante k paduchiĭ orĭ viscu suginduĭ singele orĭ seva (V. epifit). Adj. Animale plante parazite. Fig. Supérfluŭ de prisos care ingreuĭaza degeaba: ornamente cuvinte parazite. Popor parazit popor parazitar vagabond care n’are tzara proprie shi umbla haĭmana k Jidaniĭ shi TZiganiĭ.

parazít adj. m. s. m. pl. parazítzi; adj. f. s. f. parazíta pl. parazíte

parazít adj. m. (fiintza) s. m. pl. parazítzi; f. sg. parazíta pl. parazíte

parazit.

parazítzi (tehn.) s. m. pl.

parazítzi (tehn.) s. m. pl.

PARAZÍT adj. s. 1. adj. v. parazitar. 2. s. pl. (livr.) vermina. (E plin de ~i.) 3. s. (fam.) lingeblide lingetalere lingetalgere. (X e un mare ~.) 4. s. pl. v. perturbatzii electromagnetice.

PARAZIT adj. s. 1. adj. parazitar. (Un organism ~.) 2. s. pl. (livr.) vermina. (E plin de ~i.) 3. s. (fam.) lingeblide lingetalere lingetalgere. (X e un mare ~.)