parasire sf [At: PSALT. HUR. 28^r/3 / Pl: ~ri / E: parasi] 1 Despartzire lasand la voia intamplarii cu dezinteres Si: parasiciune (1) parasintza (1) parasitura (1). 2 (Ccr; rar) Lucru abandonat dat uitarii nefolositor Si: parasiciune (2) parasintza (2) parasitura (2). 3 Stare a persoanei a locului etc. care a fost parasit Si: parasiciune (3) parasintza (3) parasitura (3). 4 (Pex) Singuratate. 5 (Pex) Paraginire. 67 (Iljv) In ~ (In mod) uitat. 89 (Ial) (In mod) izolat. 10 Despartzire de cineva sau de ceva Si: parasiciune (6) parasintza (6) parasitura (6). 11 Lasare la bunul plac al cuiva Si: parasiciune (7) parasintza (7) parasitura (7). 12 Debarasare de cineva sau de ceva Si: parasiciune (8) parasintza (8) parasitura (8). 13 Lasare a cuiva sau a ceva de buna voie sau silit de imprejurari plecand in alta parte Si: parasiciune (9) parasintza (9) parasitura (9). 14 Plecare de langa cineva ducanduse mai incolo Si: parasiciune (10) parasintza (10) parasitura (10). 15 Omitere din cercul interesului sau preocuparilor Si: parasiciune (11) parasintza (11) parasitura (11). 16 Respingere a unei idei Si: parasiciune (12) parasintza (12) parasitura (12). 17 Incetare a unei activitatzi Si: parasiciune (13) parasintza (13) parasitura (13). 18 (Inv) Inlaturare.

PARASÍRE s. f. 1. Actziunea de a parasi; lasare abandonare. Motivul la creat el: parasirea domiciliului. REBREANU R. I 232. Pe AbuHasan mai mult la mihnit parasirea din partea prietenilor decit il incintase mai inainte semnele lor de dragoste. CARAGIALE P. 121. 2. Starea celui parasit; p. ext. singuratate izolare pustiu. O mare parasire batea pe deasupra cimpiei k un vint shi o mare tacere. DUMITRIU B. F. 15. ◊ Loc. adv. In parasire = abandonat parasit. Voia sa se duca... la moshia din tzinutul Tecuciului ramasa in parasire. SADOVEANU M. 178. Pe linga Neapol am de shtire K e un cuib intre verdeatza Eu lam vazut in parasire. MACEDONSKI O. I 67. De sus din manastire Unde zac in parasire Se vad cirduri de copile. ALECSANDRI P. P. 229.

PARASÍRE f. Stare a celui parasit. /v. a parasi

parasire f. 1. actziunea de a parasi: parasirea studiilor; 2. starea celui parasit: ramai in parasire cu ai tai straini AL.

parasíre f. Actziunea de a parasi: parasirea patriiĭ studiilor cimpuluĭ de lupta vĭetziĭ uneĭ ideĭ. Starea omuluĭ saŭ lucruluĭ parasit uĭtat ruinat: a raminea a zacea in parasire. Parasire de sine abnegatziune.

parasíre s. f. g.d. art. parasírii; pl. parasíri

parasíre s. f. g.d. art. parasírii; pl. parasíri

PARASÍRE s. 1. v. abandon. 2. v. evacuare. 3. v. paragina.

PARASIRE s. 1. abandon abandonare. (~ familiei.) 2. evacuare. (~ unui orash de catre trupele inamice.) 3. paragina paraginire salbaticie. (Parc lasat in ~.)

PARASIREA AERONAVEI ansamblul manevrelor executate de un parashutist in vederea lansarii cu parashuta sau a personalului navigant (dupa caz a pasagerilor in caz de pericol iminent. Parasirea aeronavei difera de la un tip de aeronava la altul).