PÁPURĂ, (rar) papuri, s. f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase (Typha); plantă care face parte din acest grup; p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coșuri etc. – Lat. *papura.

PÁPURĂ ~i f. Plantă erbacee acvatică, cu tulpină erectă neramificată, cu inflorescențe cilindrice terminale și cu frunze lungi liniare, din care se împletesc diferite obiecte (coșuri, rogojini etc.); șovar. ◊ A căuta nod în ~ a căuta părți negative acolo unde ele nu există. /<lat. papura

pápură s. f., g.-d. art. pápurii; pl. pápuri

PÁPURĂ s. 1. (BOT.; Typha) (reg.) bățea, berbecuț, bucșău, culm, rogoz, șovar, (Transilv. și Maram.) spetează, (Maram.) spetie. 2. v. stuf.

PÁPURĂ s. v. pipirig.

pápură, pápure, s.f. (înv.) 1. țesătură cu fir. 2. pernă.

TYPHA L., PAPURĂ, fam. Typhaceae. Gen răspîndit pe tot globul, cca 16 specii, erbacee. Frunze liniare, erecte. Flori așezate în spadice, lungi, cele mascule se află deasupra celor femele. Fructe mici cu papus foarte lung.