papalungă sf [At: PANȚU, PL. DR. IV, 839 / Pl: ~nge / E: cf păpădie, paparudă] (Bot; Trs) 1 Păpădie (Taraxacum officinale). 2 Podbal (Tusilago farfara).

papalúngă f., pl. ĭ. Brașov. Păpădie.

păpălău m. plantă cu flori alb-gălbui, al cării fruct e o boabă roșie de mărimea unei cireșe (Physalis alkekengi): poporul vindecă cu această plantă buba și durerea de măsele. [Mold. papele: cf. ung. PAP, preot; la Brașov, păpădia se zice papalungă].

păpădíe f. (turc. papadia, și -tya mușățel, d. ngr. popadĭá, preuteasă, fem. d. papâs, gen. papádos, popă [pappas, papă]; bg. popadiĭka, măselariță. V. popaz și papă 1. Cp. cu străgălie și zărzălie). O plantă erbacee din familia compuselor ale căreĭ frunze se mănîncă ca salată (taráxacum officinále saŭ leóntodon taráxacum). – Se numește și papalúngă (Brașov), pilúg (Trans.) și părăsita găinilor. V. potcapu călugăruluĭ.

PAPALÚNGĂ s. v. păpădie.

papalungă s. v. PĂPĂDIE.

papalúngă s.f. (reg.) 1. păpădie. 2. plantă mică erbacee, cu rizom cărnos și flori galbene; podbal.