papalitate sfs [At: SCRIBAN D. / Pl: ~tatzi / E: lat papalitas atis] 1 Demnitate de papa² Si: (rar) papie. 2 (Pex) Timp cat un papa² ocupa demnitatea pontificala. 3 Institutzie centrala de conducere religioasa shi politica a bisericii catolice in fruntea careia se afla papa² Si: (irg) papistashie (inv) papat.

PAPALITÁTE s. f. 1. Guvernare (spirituala sau politica) a unui papa; puterea autoritatea papilor. 2. Demnitatea de papa; timpul cit un papa ocupa demnitatea pontificala; pontificat.

PAPALITÁTE s.f. 1. Autoritate papala; demnitatea de papa; timp cat un papa detzine aceasta autoritate. 2. Institutzia centrala de conducere religioasa shi politica a bisericii catolice avand in frunte pe papa. [< lat. med. papalitas cf. fr. papauté].

PAPALITÁTE s. f. 1. demnitatea de papa; (p. ext.) timpul cat un papa detzine aceasta demnitate. 2. institutzia centrala de conducere religioasa shi politica a bisericii catolice. (< lat. papalitas)

PAPALITÁTE f. 1) Centru religios shi politic al bisericii catolice in frunte cu papa. 2) Functzia de papa; pontificat. 3) Durata de executare a unei astfel de functzii; pontificat. /<lat. papalitas ~atis

papalitate f. demnitatea Papei shi timpul cat ocupa scaunul papal.

*papalitáte f. (mlat. papálitas átis). Demnitatea de papa: a aspira la papalitate. Administratziunea unuĭ papa: papalitatea luĭ Leon X a vazut izbucnirea Reformeĭ.

papalitáte s. f. g.d. art. papalitắtzii

papalitáte s. f. g.d. art. papalitatzii

PAPALITÁTE s. (BIS.) 1. (inv. shi reg.) papistashie (inv.) papat. (Institutzia ~atzii.) 2. (livr.) pontificat (rar) papie. (A obtzinut ~.)

PAPALITATE s. (BIS.) 1. (inv. shi reg.) papistashie (inv.) papat. (Institutzia ~.) 2. (livr.) pontificat (rar) papie. (A obtzinut ~.)

PAPALITATE (< lat.) s. f. 1. Institutzia centrala de conducere spirituala shi politica a Bisericii catolice. Recunoashterea creshtinismului k religie de stat (313) mutarea (330) capitalei Imperiului Roman la Constantinopol dezmembrarea Imperiului (395) caderea Imperiului Roman de Apus (476) shi constituirea statului pontifical shi a puterii laice a p. prin donatzia din 756 a lui Pepin cel Scurt regele francilor (751768) au avut darul sa contribuie la consolidarea shi creshterea autoritatzii spirituale shi politice a p. In sec. 10 shi in prima jumatate a sec. 11 ascensiunea p. a fost temporar stopata de subordonarea papilor fatza de imparatzii germani consecintza a constituirii (962) Imperiului RomanoGerman. Din a doua jumatate a sec. 11 p. (mai ales prin papii Grigore VII shi Innocentziu III) intarita prin centralizarea shi reorganizarea Bisericii catolice in urma Marii Schisme a inceput lupta pentru investitura incheiata prin Concordatul de la Worms (1122) intre papa Calixt II shi imparatul german Henric V. Succesele obtzinute de primele cruciade patronate de p. shi disensiunile dintre suveranii laici au creat conditzii favorabile pentru intarirea puterii papale care atinge apogeul la inceputul sec. 13. In sec. 14 pretentziile de hegemonie mondial ale p. au suferit o grea infrangere din partea regilor francezi papii fiind silitzi sashi mute sediul la Avignon (13091378). Partzial refacuta in sec. 15 p. a avut de infruntat in prima jumatate a sec. 16 puternica mishcare a Reformei care a avut drept consecintza intemeierea unor biserici protestante despartzite de Roma in Anglia o parte a Germaniei Olanda tzarile scandinave. In sec. 17 shi 18 aservirea politica a Italiei de catre Spania shi Austria a grabit diminuarea rolului politic internatzional al p. In epoca moderna in conditziile constituirii statelor natzionale in Europa p. renuntzand la pretentziile de exercitare a dominatziei politice asupra statelor laice a trecut la sprijinirea politicii acestora in cele mai diverse planuri. Prin Tratatul de la Lateran (1929) incheiat cu guvernul italian p. i sa recunoscut suveranitatea asupra statului Vatican. 2. Puterea autoritatea papilor. 3. Demnitatea de papa; timpul cat un papa detzine demnitatea pontificala; pontificat.