PAP s. n. Substanță lipicioasă preparată din gluten cu apă și folosită la lipiri rezistente, în special la încălțăminte; material de lipit preparat în casă din făină și apă; cocă¹. – Din germ. Papp.

pap sn [At: CARAGIALE, O. II, 137 / Pl: (rar) ~uri / E: ger Papp] 1 Substanță preparată din gluten și utilizată la lipiri rezistente, în special la încălțăminte. 2 Material de lipit, preparat în casă din făină și apă Si: (pop) cocă, (reg) cir, ciriș, mlat Vz clei, lipici.

PAP s. n. Substanță lipicioasă preparată din gluten cu apă și întrebuințată la lipiri rezistente, în special la încălțăminte; material de lipit preparat în casă din făină și apă; cocă¹. – Din germ. Papp.

PAP s. n. Substanță lipicioasă preparată din gluten și întrebuințată la lipiri rezistente, îndeosebi la confecționarea încălțămintei. Știi d-ta, domnule, cîte și mai cîte trebuiesc pentru ca s-ajungem la o pereche de ghete elegante ca astea?... Nu ne trebuiesc calapoade, tălpi, față, căptușeală, ață, pap, cuie, scule? CARAGIALE, O. II 325. ♦ Material de lipit, preparat în casă, din făină și apă.

PAP s. n. substanță lipicioasă, din gluten, folosită mai ales în încălțăminte. (< germ. Papp)

PAP ~uri n. 1) Clei special folosit, mai ales, în industria încălțămintei. 2) Clei preparat în condiții casnice din făină și apă; cocă. /<germ. Papp

pap n. cleiu pentru pantofari. [Nemț. PAPPE].

1) pap n. fără pl., care ar fi urĭ (germ. pappe). Un fel de cleĭ foarte gros care rămîne la fund cînd se face scrobeala și pe care-l întrebuințează cizmariĭ.

pap s. n.

pap s. n.

PAP s. v. cocă.

PAP s. cocă, lipici, (Mold. și Transilv.) cir, (Transilv., Ban. și Olt.) ciriș. (Cu ~ se lipesc unele obiecte de hirtie.)

pap s. m. – Clei folosit de cizmari. Germ. Pappe.