6 definiții pentru panzehru
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
panzehru sn [At: CANTEMIR, IST. 307 / V: ~nțoher, padzerh / Pl: ~uri, (sm) ~i / E: tc panzéhir] (Înv) Piatră formată în organele unor animale, considerată de medicii orientali ca un antidot.
panzéhru n., pl. urĭ (turc. panzehir, d. pers. pad-zehr, contra-otravă, de unde și ngr. pantzéhri, sp. bezoar, fr. bézoard). Vechĭ. Un fel de concrețiune petroasă care (pin grămădirea păruluĭ luat cu limba pin lingere) se formează în stomahu rumegătoarelor și căreĭa i se atribuĭa odată proprietățĭ miraculoase (ca tulisman și antidot). – Se zice și egagropil.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
padzerh sn vz panzehru
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
panțoher sn vz panzehru
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
panzéhru (-ruri), s. n. – Bezoar, piatră formată în organele unor animale considerată de medicii orientali ca un antidot. Tc. panzehir, din per. badzehr (Tiktin), de unde sp. bezoar, fr. bézoard. Sec. XVII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
panzéhru, panzéhruri, s.n. (înv.) piatră formată în organele unor animale.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N39) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |