opțiuni
  • info

14 definiții pentru paloș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÁLOȘ, paloșe, s. n. Sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut; pală3. – Din magh. pallos.

PÁLOȘ, paloșe, s. n. Sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut; pală3. – Din magh. pallos.

paloș sn [At: NECULCE, L. 26 / V: (reg) ~os, ~luș / Pl: ~e / E: mg pallos] Sabie lată cu două tăișuri, uneori încovoiată la vârf Si: spată, (înv) pală2.

PÁLOȘ, paloșe, s. n. (Învechit și arhaizant) Sabie lată cu două tăișuri, uneori încovoiată spre vîrf. Cînd și-a umflat glasul bătrînul Manole, poruncind, comisul Simion s-a oprit cu uimire și și-a plecat paloșul. SADOVEANU, F. J. 749. Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie, Dar cu umilință lanțu-l încovoaie! BOLINTINEANU, O. 58. Turcii rău se mînia, Paloșele toți scotea Și la popă s-arunca. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493. – Pl. și: (rar, m.) paloși (ALECSANDRI, P. III 433). – Variantă: páluș (ȘEZ. I 114) s. n.

PÁLOȘ ~e n. înv. Sabie lată cu două tăișuri (încovoiată la vârf). /<ung. pallos

paloș n. sabie ascuțită: capul plecat paloșul nu-l taie BOL. [Ung. PALLOS].

páloș n., pl. e (ung. pallos; pol. palasz, rus. paláš, sîrb. paloš; germ. pállasch, vfr. palache, it. paláscio. Originea acestor cuvinte poate fi turc. pala. V. pală 1). Sabie dreaptă lungă și lată cu doŭă tăĭușurĭ și cu garda în formă de cruce. V. spadă, tesac, baĭonetă).

palos sn vz paloș

paluș sn vz paloș

PÁLUȘ s. n. v. paloș.

PÁLUȘ s. n. v. paloș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

páloș s. n., pl. páloșe

páloș s. n., pl. páloșe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÁLOȘ s. (înv.) pală, spată. (Lovitură de ~.) corectată

PALOȘ s. (înv.) pală, spată. (Lovitură de ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

paloș, paloșe s. n. penis.

Intrare: paloș
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paloș
  • paloșul
  • paloșu‑
plural
  • paloșe
  • paloșele
genitiv-dativ singular
  • paloș
  • paloșului
plural
  • paloșe
  • paloșelor
vocativ singular —
plural —
palos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paluș
  • palușul
  • palușu‑
plural
  • palușe
  • palușele
genitiv-dativ singular
  • paluș
  • palușului
plural
  • palușe
  • palușelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

paloș, paloșesubstantiv neutru

  • 1. Sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut; pală. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: pală spată diminutive: păloșel
    • format_quote Cînd și-a umflat glasul bătrînul Manole, poruncind, comisul Simion s-a oprit cu uimire și și-a plecat paloșul. SADOVEANU, F. J. 749. DLRLC
    • format_quote Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie, Dar cu umilință lanțu-l încovoaie! BOLINTINEANU, O. 58. DLRLC
    • format_quote Turcii rău se mînia, Paloșele toți scotea Și la popă s-arunca. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493. DLRLC
  • comentariu rar masculin Plural și: paloși. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.