palhă¹ sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: ~lăhă / Pl: ~he, ~huri, pălhi / E: nct] (Reg) Pală¹ (3).

palhă² sf [At: KLEIN, D./ V: ~lvă, pahă, pavă / Pl: ~he / E: mg pálha] (Reg) Petic de forma unui pătrat sau a unui romb pus la răscroiala de la subsoara cămășilor țărănești, pentru a le da lărgime Si: (reg) pălăcrinț Vz clin.

pálhă, V. pală 2.

pahă sf vz palhă²

palăhă sf vz palhă¹

palvă sf vz palhă²

pavă¹ sf vz palhă²

2) pálă f., pl. pale și pele (ung. pálla, a. î.). Fîn cît coseștĭ dintr’o singură lovitură cu coasa orĭ cît apucĭ cu furca, plavină. Lînă cîtă și cum ĭese din darac și din pĭeptenel (12 pele formează un caĭer). Pală de ceață, strat (pătură) de ceață. Pală de lumină, dungă de lumină. Pală de foc, limbă (fășie) de foc. – În Trans. rar și palhă, pl. e (ung. pálha).

PÁLHĂ s. v. pală.

palhă s. v. PALĂ.

pálhă², pálhe, s.f. (reg.) petec pătrat sau rombic pus la subsoara cămășilor țărănești pentru a le da lărgime; clin, pălăcrinț.