PALC palcuri s. n. 1. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de” care arata felul componentza) Grup mic shi neorganizat de oameni; p. ext. grup de pasari de animale (rar) de plante sau de lucruri. ◊ Loc. adv. In palcuri sau palcuripalcuri = in grup. ♦ Gramada mica adunatura de lucruri. 2. (Inv.) Unitate militara la sfarshitul Evului Mediu in Moldova shi in TZara Romaneasca corespunzatoare unui regiment formata dintrun anumit numar de ostashi; stol ceata. Din sl. plŭkŭ.

palc sn [At: COD. VOR. 36/8 / V: (reg) ~lg sn / Pl: ~uri (inv) ~ure / E: slv плъкъ] 1 (Inv) Unitate militara formata dintrun numar redus de ostashi Si: ceata steag stol. 2 (Pex) Loc unde era cantonata o astfel de unitate militara. 3 (Ivr) Linie de bataie. 4 (Udp „de” care arata componentza felul etc.) Grup mic shi neorganizat de oameni. 5 (Pex) Grup mic de animale de plante sau de obiecte de acelashi fel. 6 (Irg) Panza. 7 (Ban) Stana. 8 (Irg) Mica portziune de teren inconjurata de copaci. 9 Portziune de teren semanata care nau rasarit plantele sau au ramas rare nedezvoltate.

PALC palcuri s. n. 1. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de” care arata felul componentza) Grup mic shi neorganizat de oameni; p. ext. grup de pasari de animale (rar) de plante sau de lucruri. ◊ Loc. adv. In palcuri sau palcuripalcuri = in grup. ♦ Gramada mica adunatura de lucruri. 2. (Inv.) Unitate militara la sfarshitul evului mediu in Moldova shi in TZara Romaneasca corespunzatoare unui regiment formata dintrun anumit numar de ostashi; stol ceata. Din sl. plŭkŭ.

PALC ~uri n. 1) Grup mic neorganizat (de oameni de pasari de plante etc.). 2) (in evul mediu) Unitate militara cu efectiv redus. /<sl. pluku

palg sn vz palc

PILC pilcuri s. n. 1. Grup mic shi neorganizat de oameni (v. ceata) mai rar de pasari (v. stol) de animale (v. turma) uneori shi de plante sau de alte lucruri. a) (In legatura cu oameni) Pe ulitza dinspre Ruginoasa se vazu venind un pilc de oameni fluierind de zor parca nici nu sar fi sinchisit de prapadul din urma lor. REBREANU R. II 107. Un pilc de soldatzi trecu pe sub ferestre mergind drept prin baltoacele de apa. D. ZAMFIRESCU R. 36. De la girlan pilcuri dese Zgomotoshi copiii vin. COSHBUC P. I 47. b) (In legatura cu pasari zburatoare) Deafara cind departate cind aproape de tot chiar deasupra pavilioanelor veneau zvonurile de jale ale pilcurilor intunecoase de ciori. SADOVEANU O. VI 255. Un pilc intreg de pasari pierzindusen apus. EMINESCU O. I 114. c) (In legatura cu plante) Calul ma ashtepta la scara linga pilcul de salcimi care strajuia casa. SADOVEANU O. VI 646. Pe pietrishul roshun parc Zboara pilcuri frunze roshii. ARGHEZI V. 34. Jos in vale schitul se tupila dupa dese shi inalte pilcuri de verdeatza. HOGASH M. N. 151. d) (In legatura cu alte elemente) Prin cer treceau unul dupa altul minatzi deun vint pilcuri de nouri roshii. CAMILAR N. I 120. Prin albastrul limpede pilcuri de nourashi albi lunecau k nishte bucatzi de zapada. Lumina se strecura piezish prin ramuri verzi. SADOVEANU O. IV 78. Departe se nazare Un greu convoi cu strigat de pierzare Prin pilcuri lungi de praf intunecate. IOSIF P. 26. ◊ Loc. adv. In pilcuri (mai rar in pilc) sau pilcuripilcuri = in grup. In fatza circiumii pe prispa shi in ulitza pilcuri pilcuri de oameni inchinau. REBREANU I. 36. In pilc sortzarii sint pornitzi La drum; din mers cu ochi mihnitzi Mereu ei cauta spre sat SHi foc de greu lii apasat Amarul suflet. NECULUTZA TZ. D. 100. Hora se sparge in pilcuri multzimea semparte pe carari. VLAHUTZA O. A. II 160. 2. (Invechit) Unitate militara formata dintrun anumit numar de ostashi; ceata stol. Pilcuri de cavalerie treceau pe dupa inaltzimile ushoare resfirinduse shi stringinduse. SADOVEANU O. VI 243. ◊ Loc. adv. In pilcuri (pilcuri). [Mihai] impartzi poporul in pilcuripilcuri shi le puse capitani tot unul shi unul. ISPIRESCU M. V. 10. La dreapta sub padure romina oasteapare in pilcuri shi in cete pe cimp orinduita. ALECSANDRI P. III 220.

palc n. 1. regiment: oastea ’n palcuri shi ’n cete pe camp oranduita AL.; 2. stol de pasari: cad Arabii k shi palcuri risipite pe campie EM.; 3. ceata in genere: veniau palcuri palcuri. [Slav. PLŬKŬ gloata regiment (v. polc).

pilc n. (vsl. plŭkŭ pilc multzime rus. polk polc d. vgerm. folc ngerm. volk popor lat. vulgus vulg. V. polc). Corp de armata (Vechĭ). Ceata trupa grupa: un pilc de oamenĭ de paturnichĭ eĭ veneaŭ pilcurĭpilcurĭ. V. gloata stol droaĭe.

palc s. n. pl. palcuri

palc s. n. pl. palcuri

PALC s. v. ceata.

PILC s. banda buluc ceata cird droaie gloata gramada grup multzime stol (pop.) crila liota (reg.) canara ciurda mishina (Olt. shi Transilv.) ciopor (Olt. shi Ban.) clapie (inv.) cin tacim. (Un ~ de copii.)

pilc (pílcuri) s. n. Trupa gloata multzime. Var. polc. Sl. plŭkŭ „gramada” (Miklosich Slaw. Elem. 36; Cihac II 239) din germ. Volk (Miklosich Fremdw. 118) cf. pol. polek pułk rus. polk. Der. pilcui vb. refl. (inv. a se grupa a se asheza in ordine); polcovnic s. m. (inv. colonel comandant de regiment) din pol. połkownik rus. polkovnik mai ales in Mold. Din rom. provine ngr. πολϰόβνιϰος (Meyer Neugr. St. II 77).